Treceți la conținutul principal

Elvis has left the building

Oh, how time flies. Parca ieri imi taram cu tata trolerele prin campus intreband in stanga si-n dreapta in ce directie e Oscott Gardens. Si ma intalneam cu colegul Dan Cevaceva, care mi-a aratat cum se descuie usile si nu am mai vorbit niciodata de atunci.


Cand am mancat prima oara curly fries la Hare of the Dog, the ultimate bodega.

Cand am fost la A-HA la concert, unde mi-a venit cea mai tare idee din viata mea.

Cand am invatat sa gatesc. 

Cand mi-am facut prima data bagajele sa vin acasa si am luat cate ceva pentru toata lumea.

Cand am intrat in SPEED si BSEEN.

Cand am castigat primii bani din fotografie, pozand sandvisuri.

Cand am primit certificatul de inregistrare al Uncle Jebediah Ltd.

Cand imi beam cafeaua in diminetile cu soare, cu picioarele pe calorifer si geamul cracanat, ascultand piesa asta:


(pentru ca dupa-amiaza nu prea e soare, si vara ti-o poti imagina)

Cand am mai crescut putin.

Mi-a parut cam rau cand m-am mutat din camera mea de camin. A fost un an misto si-n locul asta le-am trait pe toate.



Atatea poze am de la mine din camera. Plus asta:


Pentru ca iepurii se inteleg bine cu studentii din Oscott Gardens.

Azi am 22 de ani.
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Din gândurile aleatorii ale unui fotograf, despre viaţă, lume, univers şi... DA FUCK? De acolo tragem concertul ăsta???

Partea întâi Drag ă organizator ule de evenimente. Fotograful e prietenul tău . Fotograful de concert nu e un paparazzi sucit care, odată ce are voie să se mişte liber cu aparatul de gât prin perimetrul festivalului, o să caute să pozeze cele mai urâte chestii peste care se nimereşte să dea. N-o să pozeze interioare de toalete ecologice, nici saci de gunoi supraplini. Pentru că el nu vine la un festival sau concert ca să facă poze urâte. Fotograful de concert vrea să surprindă atmosfera, oamenii, vibe-ul locului. Vrea să prindă costumaţii ciudate, freze ciudate, oameni care fac chestii fun şi mişto. Vrea să surprindă artiştii de pe scenă în cele mai interesante ipostaze şi vrea sa stea cât mai aproape de scenă pentru a face treaba asta, pentru că din public, în timp ce-şi ia coate-n gură şi m*i de la plătitorii de bilet pe care îi deranjează, s-ar putea să nu reuşească să-şi facă meseria aşa cum trebuie. Nu vrea să stea în faţă pentru că se crede jmecher şi pretin...
12 comentarii
Citeste mai departe »

Confesiunile unei ucigaşe de balene (I)

Când eram mică, tata avea o vorbă: Mă, ce-i cu toate luminile astea aprinse? Pentru mine şi frate-miu, factura la curent era ultima dintre grijile de pe lume, imediat după cine iese preşedinte şi dacă mai e sau nu Geani paznic la banca de la parter (asta era important, pentru că Geani ne dădea apă când ieşeam afară, ca să nu mai trebuiască să urcăm două etaje până în casă, şi ne lăsa să ne parcăm bicicletele la el în teritoriu).
7 comentarii
Citeste mai departe »

Inspirationalul de joi

Bineinteles ca, dupa luni si luni de reflectie si meditatie, 15 sezoane din ER (minus ultimul episod, ii dedic un post special cand il vad) si multa scoala – culmea, fara sa ma duc la cursuri, ca n-am decat niste tutoriale anemice - nu m-am putut abtine. M-am intors la regimul meu de viata preferat, pe reteta blestemat ceasul - trezit - lucrat - dormit in autobuz - lucrat pe genunchi in masina - lucrat in orice loc unde pot sa fur wireless - mancat junk food - uitat la un episod dintr-un serial oarecare (acum sunt intr-o faza cu Cheers , cine ar fi crezut ca Ted Danson chiar a fost sexy pe vremuri) – dormit in perfecta armonie cu patul si urlatorii de la 3 dimineata. Se pare ca asa sunt cablata – cand n-am nimic de facut o iau razna si imi caut ceva de facut, altfel ma simt vinovata ca stau degeaba. Si la cati bani dau aici, sa fiu a naibii daca o sa ma simt vinovata de asa ceva.
3 comentarii
Citeste mai departe »