Nu stiu de ce, dar zilele asta mi-a tot venit in cap amintirea unui moment cand citeam destul de mult intr-un copac de la bunica-mea. Stiu ca am citit acolo Pianul Mecanic a lui Vonnegut si Paralela Enigma de Anania si Barbulescu (asta a trebuit sa o caut, chiar nu mai stiam cum se cheama). Era un mar nu foarte inalt - oricum eram complet netalentata la catarat in copaci - al treilea din sirul de pe dreapta holdei.
After I jumped, it occured to me: life is perfect.