N-am mai avut de mult un hatelist. Sincer, n-am prea avut de ce. Dupa trei ani de injurat secretarele de la facultate, vanzatoarele de la chioscurile de bilete, traficul din Bucuresti si cainii vagabonzi am ajus intr-o tara care, desi e departe de a fi perfecta, nu prea iti da motive sa iti smulgi parul din cap de zece ori pe zi si sa repeti Gusfraba pana ti se imbarliga limba in gura, numai ca sa nu pocnesti pe cineva. Dar ieri a foat o zi in care totul a mers prost. A fost un joi 17 cu atatea ghinioane si idioti ca nu-mi vine sa cred ca am ajuns intreaga acasa.
After I jumped, it occured to me: life is perfect.