Deci oficial am renuntat sa imi mai fac prietene fete. Nu merge si pace. Nu stiu care e treaba, ca doar avem toate aceleasi dotari (ma rog, mai mari sau mai mici) si salivam dupa membrii aceleiasi rase triste (m-am gandit mult la continuarea frazei asteia, dar nu reusesc sa ii individualizez mai mult fara sa ii jignesc, si nu-i frumos din partea mea sa musc mana care face cinste atunci cand iesim in oras).
After I jumped, it occured to me: life is perfect.