Uncle Jebediah's Magic Cart

Nu stiu daca e din cauza felului meu de a fi, a varstei sau a faptului ca am crescut cu internetul in brate, dar intotdeauna mi se pare amuzant felul in care unii oameni de peste 40 si ceva de ani iau in serios tot felul de chestii de pe Twitter, FB si in general de pe Internet. Cum iau toate reply-urile, comment-urile sau alte tipuri de feedback ca pe niste chestii personale si cu care chiar merita sa-si bata capul.

Suntem o generatie de migratori. Mi-a luat mult sa inteleg asta, am crezut ca e doar un motor care ma impinge pe mine, ca poate fug eu de ceva. Dar e suficient sa ma uit in jur – stiu extrem de putini oameni pentru care Romania e suficienta, care n-au plecat sau nu planuiesc sa plece pe undeva, macar o vreme. Unii nu vor sa se mute pentru cateva luni, un an, doi, sau pentru totdeaua, ci doar umbla, cat pot ei de mult, se duc unde vad cu ochii, dincolo de vacantele all inclusive in Bulgaria si shoppingul la Viena.

Ieri mi-am luat un vinyl. N-am la ce sa-l ascult, dar l-am luat pentru ca am apucat sa-l ascult intr-un magazin mic de jazz peste care am dat accidental in peregrinarile mele prin Paris din utimele zece zile. Nu stiu daca o sa am vreodata pickup (vorba aia, bine ca mi-am luat potcoavele, ca e si calul pe aproape), dar Goin’Home o sa fie mereu pentru mine soundtrack-ul unui oras care m-a lasat cu gura cascata chiar cand credeam ca putine chestii explicit turistice ma mai pot uimi.

Acum cateva luni am facut o lucrare despre asa-numitul "long form music journalism". A inceput ca o serie de articole pe blogul foto (niste bla bla intr-o vreme in care nu prea aveam timp sa fac poze) si s-a transformat in cele din urma intr-o lucrare academica scrisa in stilul meu jurnalistic subiectiv vinovat pentru faptul ca a trebuit sa imi rescriu de doua ori lucrarea de licenta anul trecut (si numai al de sus stie ce consecinte o sa aiba asupra dizertatiei pe care n-am avut rabdare s-o scriu decat odata - nu ca i-ar fi pasat cuiva, oricum). 

Pe ideea ca "your network is your net worth", aseara am participat din nou la un eveniment de networking pentru companii organizat la BSPA (ceea ce a insemnat ca am fost unul dintre putinii norocosi care nu a trebuit sa isi care toate lucrurile de pus la stand dintr-o parte in alta a orasului, pentru ca biroul meu era la vreo zece metri departare de toata distractia).

Pentru ca evenimentul se apropie si era cazul sa anuntam si trupa de deschidere, aka Bernays Propaganda , din Macedonia. Mai multe informatii despre ei puteti afla de aici si pe la partenerii nostri media (pe care ii gasiti tot acolo).