Treceți la conținutul principal

Din lipsa de copac

Nu stiu de ce, dar zilele asta mi-a tot venit in cap amintirea unui moment cand citeam destul de mult intr-un copac de la bunica-mea. Stiu ca am citit acolo Pianul Mecanic a lui Vonnegut si Paralela Enigma de Anania si Barbulescu (asta a trebuit sa o caut, chiar nu mai stiam cum se cheama). Era un mar nu foarte inalt - oricum eram complet netalentata la catarat in copaci - al treilea din sirul de pe dreapta holdei.

Tot gandindu-ma la asta mi-am dat seama ca imi amintesc titlul fiecarei carti pe care am citit-o pana in anul I de facultate, imi amintesc despre ce era vorba in ele, si muzica pe care le citeam. De exemplu, Depeche Mode si si niste piese mai vechi de la A-ha inca ma fac sa ma gandesc la Axiomatic, Peregrinarile lui Tuf si Lumea Inelara. Dupa aia am un gol imens de memorie pana am plecat in Anglia, trebuie sa fac un efort serios ca sa imi amintesc ce am citit in facultate, si singurele chestii care imi vin in cap sunt Ecstasy si Luni de fiere, pentru ca m-au marcat serios cand le-am citit.

In rest, gol. Imi amintesc numai daca ma uit in biblioteca la cartile pe care le-am cumparat la vremea aia, dar si asa, am senzatia ca nu-mi sunt familiare, parca le-am citit in transa sau ceva de felul asta. Cand am plecat din tara parca mi s-a deblocat memoria – din septembrie 2009 tin minte tot, tot, tot. Am oarecum senzatia asta la modul general, adica apropo de toate chestiile din viata mea, dar e mai apasatoare pe planul asta, al cartilor. As vrea sa stiu ce mi-a sters memoria. Ca sa n-o iau de la capat.

Mai ales ca zilele astea sunt prin Bucuresti, si ma dau zilnic cu troleul 69 – autobuzele au talentul de a-ti sterge din memorie tot ceea ce citesti in ele. Nu si trenurile, totusi. Poate de-aia din UK n-am uitat nimic, pentru ca acolo m-am deplasat numai cu trenul. Sau poate creierii mei intrasera intr-o stare de-aia de hiperactivitate, ca atunci cand stai treaz numai din cauza ca ai baut sapte cafele si-un Red Bull si ai impresia ca esti super eficient dar daca te trantesti in pat dormi 24 de ore si dupa aia nu-ti amintesti nimic din ce-ai facut.

Sau poate imi lipseste un copac.

Dar as zice ca am timp sa ma lamuresc pana la vara, cand plec vreo doua luni la Lisabona. Si o sa scriu in sfarsit ceva pe blogul asta de pe plaja. Sau dintr-un portocal, ceva.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alice in Chains 2009 - grunge cu freza afro

Asta primavara, pe cand imi planuiam eu viitorul harnica precum furnica, gandindu-ma ca in ultimii doi ani prea am cantat si am petrecut (ca greierele, v-ati prins, da?), am ales sa plec in Marea Britanie pentru foarte multe motive plicticoase, pe care nu le insir acum, ca nu despre asta e vorba in postul asta. Si totusi, dintre toate chestiile pe care le asteptam aici, cea care m-a bucurat cel mai mult, ca pe un pusti care si cand se face mare, tot mai are chef sa joace patratica, este ca UK este the bloody center of the world cand vine vorba de muzica. Iar avantajul de a sta in Birmingham este ca aici se intampla, de obicei, aceleasi chestii ca in Londra, doar ca la juma de pret.

Cum am schiat pe ploaie

Nu ma intelegeti gresit. Nu sunt mare schioare. Ba chiar anul trecut, in Austria, m-am trantit in mijlocul partiei si am inceput sa urlu ca un drac pana a venit un nene sa ma intrebe daca nu vreau sa ma duca el cu masina pana jos. I-am zis ca da, mi-am urcat schiurile in portbagaj si mi-am jurat ca eu nu mai urc in varful muntelui decat ca sa admir peisajul.