Treceți la conținutul principal

Cum vreau sa fiu la 81 de ani

Azi noapte am stins lumina ascultand interviul asta - Ursula K. Le Guin la BBC. Jumatate de ora in care se vorbeste despre diferenta dintre sci fi si SF si dintre hard SF si soft SF, despre un indian care a locuit intr-un muzeu de antropologie si despre taoism. Toate povestite calm, de o voce cu un timbru cald, numai bun de spus povesti.

Vocea aia are rabdarea varstei: Ursula K. Le Guin are 81 de ani si o limpezime a mintii pe care nu stiu cati dintre noi o sa o prindem la vremea aia. Are simtul umorului, o modestie si o sinceritate care te dezarmeaza. Si sa te apuci la 81 de ani de blogging mi se pare incredibil - aruncati-va un ochi aici. Sigur, posturile ei nu-s de blogger, sunt de scriitor care vrea sa scrie despre nimic si despre tot, lucruri marunte, precum pomul ei de Craciun. Dar parca te trage acolo; cum te trag romanele ei in lumile pe care le creeaza, asa te trag si povestioarele de pe blog in viata ei, au o caldura si-o sinceritate pe care numai pe blogul unui scriitor le poti gasi.

Nu stiu pe cati dintre voi va incalzeste cu ceva numele ei, sau cati ati citit macar Mana stanga a intunericului - dar oricum ar fi, interviul merita ascultat si numai pentru a vedea cum gandesc unii oameni la o varsta la care altii abia isi aduc aminte ce zi e.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alice in Chains 2009 - grunge cu freza afro

Asta primavara, pe cand imi planuiam eu viitorul harnica precum furnica, gandindu-ma ca in ultimii doi ani prea am cantat si am petrecut (ca greierele, v-ati prins, da?), am ales sa plec in Marea Britanie pentru foarte multe motive plicticoase, pe care nu le insir acum, ca nu despre asta e vorba in postul asta. Si totusi, dintre toate chestiile pe care le asteptam aici, cea care m-a bucurat cel mai mult, ca pe un pusti care si cand se face mare, tot mai are chef sa joace patratica, este ca UK este the bloody center of the world cand vine vorba de muzica. Iar avantajul de a sta in Birmingham este ca aici se intampla, de obicei, aceleasi chestii ca in Londra, doar ca la juma de pret.

Cum am schiat pe ploaie

Nu ma intelegeti gresit. Nu sunt mare schioare. Ba chiar anul trecut, in Austria, m-am trantit in mijlocul partiei si am inceput sa urlu ca un drac pana a venit un nene sa ma intrebe daca nu vreau sa ma duca el cu masina pana jos. I-am zis ca da, mi-am urcat schiurile in portbagaj si mi-am jurat ca eu nu mai urc in varful muntelui decat ca sa admir peisajul.