Treceți la conținutul principal

Confesiunile unei ucigaşe de balene (I)

Când eram mică, tata avea o vorbă: Mă, ce-i cu toate luminile astea aprinse? Pentru mine şi frate-miu, factura la curent era ultima dintre grijile de pe lume, imediat după cine iese preşedinte şi dacă mai e sau nu Geani paznic la banca de la parter (asta era important, pentru că Geani ne dădea apă când ieşeam afară, ca să nu mai trebuiască să urcăm două etaje până în casă, şi ne lăsa să ne parcăm bicicletele la el în teritoriu).

Dar felul în care tata pronunţa cuvintele alea ne-a dat tot timpul senzaţia că la mijloc se află ceva de importanţă existenţială. Aşa că, fără să pricep exact de ce, am început să sting luminile.

Şi acum, când cazarea în cămin, în Birmingham, mă costă la fel de mult şi dacă las lumina aprinsă non stop şi apa caldă curgând în duş, tot mă întorc din drum să sting luminile dacă le-am uitat aprinse. Obişnuinţa, na. Şi poate un bun simţ care nu ajută pe nimeni de fapt. Pentru că în mintea mea economia de curent, apă sau energie e o problemă care e în legătură directă cu facturile şi deci, cu cantitatea de bere pe care o am lunar la dispoziţie. Ori aici nu e cazul.

Între timp am aflat însă că unii locuitori ai jumătăţii civilizate a Europei, adică aştia mai vestici aşa, pun problema asta pe un cu totul alt plan. Economia nu porneşte doar din motivul egoist al reducerii facturii la curent. Ea este în legătură directă cu salvarea planetei.

Nu stă nimeni pe holul apartamentului? Atunci închidem caloriferul. Se găteşte în bucătărie? Atunci trebuie să deschidem geamurile. Şi dacă tot deschidem geamurile, de ce să mai ţinem caloriferul pornit? Ce dacă e ianuarie şi sunt minus zece grade afară? Irosim energie. De fapt, ce-ar fi să închidem ocazional şi caloriferul din dormitor, şi să ne punem nişte pulovere pe gât? La urma urmei, e iarnă, nu-i natural să stai în tricou în casă.

Şi toate astea nu în numele sfintei economii care e direct proporţională cu cantitatea de bere pentru care îţi rămân bani după ce plăteşti facturile. Pentru că factura e fixă. Ci în numele unui scop mult mai nobil, care prin comparaţie ne face pe noi, egoiştii preocupaţi numai de confortul şi bunăstarea lor materială, să părem nişte oameni atât de mici, încât nu merităm simpatie nici măcar de la Buddy, retrieverul care joacă fotbal-baschet-pătrăţica-raţele şi vânătorii şi, ocazional, gropiţa, prin filmele americane.

Orice le-ai zice, argumentul lor e imbatabil: Nu e bine pentru mediu. Dar eu, în românismul meu trist, nu pot decât să mă întreb, ca o jumătate de om ce sunt: şi ce dacă??? La câţi bani plătesc pentru cazare aici, să mor de frig în dormitor cu şapte pulovere pe mine ca să salvez balenele dungate cu coadă pestriţă de la Polul Sud e un nonsens. Mai ales că sunt liberă de tirania facturilor.

Drept să spun, nu cred că şeful de la General Motors sau arabii ăia cu mult petrol îşi închid căldura din cauza mustrărilor de conştiinţă. Când o să aud asta, pe cuvânt că închid caloriferul. Apa când mă spăl pe dinţi. Luminile. Şi stau pe întuneric şi mă uit la pereţi şi meditez la cât de bună va fi viaţa după ce toţi ne vom sacrifica pentru binele planetei.

După care îmi cumpăr un tricou tie-dye, nu mă mai epilez şi mă leg cu lanţuri de palmierii lui Mazăre.

Comentarii

Diana a spus…
Hello!
Eu cred ca gresesti. Schimarea in bine o fac milioanele de oameni simpli, nu 1% din populatia globului (magnatii petrolului). So, daca tot ai ajuns la Birmingham, ce-ar fi sa-ti modelezi mentalitatea? Poate aduci vreo idee buna inapoi in Romania.
Succes global!
Ioana a spus…
Tu faci pipi la dus ca sa economiesti apa de la veceu pentru binele planetei?
ina a spus…
Da, da, neaparat sa-ti schimbi mentalitatea, ne faci de ras. Pai ce-i asta?
Nah, una e luxul, alta e necesarul.
Nu cred ca o dau in lux daca simt nevoia sa ma simt comod la mine in casa. Zic si eu...
www.diamantnegru.wordpress.com a spus…
"Şi acum, când cazarea în cămin, în Birmingham, mă costă la fel de mult şi dacă las lumina aprinsă non stop şi apa caldă curgând în duş, tot mă întorc din drum să sting luminile dacă le-am uitat aprinse. Obişnuinţa, na. Şi poate un bun simţ care nu ajută pe nimeni de fapt. Pentru că în mintea mea economia de curent, apă sau energie e o problemă care e în legătură directă cu facturile şi deci, cu cantitatea de bere pe care o am lunar la dispoziţie. Ori aici nu e cazul."

E un bun simt care ajuta la economisirea energiei. Daca tragi apa de mai multe ori, consumi mai multa energie (vad ca iti place asta cu veceurile). Cazarea la camin te costa la fel pe tine, una singura, Ioana. Cineva plateste pretul real ;) E prea complicat?

Te intrebi de ce prefera sa economiseasca? Serios, chiar te intrebi asta? Ca sa nu consume degeaba. Plus altele, dar nu ti le voi desena eu.

In romanismul nostru trist ne cam ducem de rapa. Speram ca vin Erasmusii cu idei bune, dar se pare ca sunt ocupati cu argumente puerile, spuse la misto: "ca să salvez balenele dungate cu coadă pestriţă de la Polul Sud e un nonsens"

De cine faci misto? De tine, sau de mine?

Ma intrebi daca fac pipi la dus. Eu te intreb daca mai ai vreun gram de bun simt in tine. E fair?

Ina pare Dorin. Prea subtil ca sa inteleg ;)

Multam. Eu am terminat-o cu blogul tau. Succes!
vali1313 a spus…
Mă bucură că ai stârnit comentarii! Mă bucură că ai stârnit ASTFEL de comentarii! Scrisul tău, bine adus din condei dealtfel, arată un cinism căutat, care DĂ BINE. Da de ce? Qui prodest?
Mă-ntorc şi zic (au zis-o alţii dar îmi place) cel mai uşor lucru e să critici dar când "critica" o ia la vale, spre "miştocăreală" e "naşpa".
Aici nu mai merge nici chestia cu "aşa am simţit eu, aşa gândesc eu..." şi asta pentru că vorbeşti de "noi, românii".
Şi eu nu mă recunosc!
Şi alţii nu se recunosc!
Cât despre economie, facturi şi alte "mărunţişuri nesemnificative"...
Ai privit vreodată plaja? Din ce-i făcută? Da apa ai privit-o?...
Renunţ, devin prea "ancorat în principii şi spuse vetuste şi banale".
Despre noi, numai de bine! P'aci încă ne crizăm să treacă criza (trebuia să spun "ca şi criza").
Ioana a spus…
Dupa cum am explicat deja in text, n-am ceva impotriva economiei. Am ceva impotriva ipocriziei. Sa spui ca vrei sa salvezi planeta, sa stingi lumina, dar sa-ti plimbi fundul in masina ca, na, cu trenul e complicat tare, e ipocrizie. E sentimentul ieftin ca ai facut ceva ca sa schimbi lumea fara sa faci de fapt nimic.

PS: Nu sunt studenta Erasmus.
PPS: N-am cautat cinismul. El m-a gasit pe mine.
PPPS: De ce ia toata lumea personal chestiile astea?

Love, peace & empathy :)
vali1313 a spus…
Draga mea,
când vei avea maşină vei descoperi COMODITATEA;
când vei avea casa ta vei descoperi FACTURA;
când vei avea nevoie de timp vei descoperi NEPUTINŢA;
când vei avea nevoie... vei descoperi că aşa zisa ipocrizie nu e decât un banal REFLEX DE AUTOAPĂRARE;
Crede-mă, nimeni nu stinge lumina ca să salveze planeta ci pentru (citez aproximativ şi tendenţios) berea de a doua zi. Dar, ca să nu pari meschin, SALVEZI PLANETA.
Când vei plăti facturi, LA CONSUM nu la bucată, ve salva şi tu planeta.
Îmi pare rău pentru tine dar nu poţi striga "Opriţi planeta, vreau să cobor!" (Ioan Grigorescu).
PS la PPPS Lucrurile astea sunt luate personal pentru că SUNT!

Postări populare de pe acest blog

The Times They Are a-Changin'

Ca toată lumea care, în prima săptămână din ianuarie, manâncă sănătos, aleargă, citește, începe un caiet nou la matematică și scrie frumos pe prima pagină, nici eu nu m-am putut abține să nu iau 534 de decizii în urma cărora o să fiu în sfârșit omul perfect. E ceva la luna ianuarie care te face să crezi că ai primit o nouă șansă de a te pune la punct cu diverse lucruri, la fel cum luna decembrie îți permite lejer sentimentul că oricum n-are sens să-ți mai bați capul, că oricum se termină anul. Ca și cum următorul ianuarie ar fi așa, undeva pe alt plan existențial.

În fine, teoria mea e că înainte de a te gândi la ce vrei e sănătos să faci întâi un pas înapoi. Să vezi ce ai învățat din lucrurile prin care ai trecut. Asta am făcut și noi la studio, ne-am pus la masă în ultima zi de lucru din decembrie și am făcut o listă cu ce-am făcut bine și ce-am făcut prost în 2012, ca să ne dăm seama ce e cazul să schimbăm (sau nu) în 2013.

Partea interesanta e ca a fost mai simplu la studio, ca s…

Viata inainte si dupa potaie sau ce-mi mai trece prin cap cand scot cainele pe vreme rea

Imi trag costumul de schi pe mine, inchid bine toate fermoarele, imi infasor un fular in jurul gatului si imi indes un fes pe cap. Inculpatul e deja la usa, nici n-apuc sa deschid bine ca e deja in fata lifului. De bucurie ca iesim afara, da doua-trei ture de palier, le bubuie vecinilor in usi cu coada (tot astept sa scoatem pe cineva afara din casa prin metoda asta, dar cred ca s-au invatat deja) si incearca sa-mi foloseasca manusile pe post de jucarie de ros.
Jos, in fata blocului, imi dau seama ca nici nu pot sa deschid ochii de viscol. Uitandu-ma numai inspre bocanci, plecam la plimbare pe langa gardul cimitirului Ghencea, in urletele cainilor aciuati pe terenul Statului Major de vizavi, el scapat din pusca, eu intr-un echilibru precar, cu ochii mijiti si sperand sa nu dau cu curul de pamant sau sa intru cu capul in vreun stalp, injurand de toti sfintii si gandindu-ma aleatoriu la toate celelalte lucruri care s-au schimbat in viata mea de cand am potaie. Pe langa, evident, aratu…

Din gândurile aleatorii ale unui fotograf, despre viaţă, lume, univers şi... DA FUCK? De acolo tragem concertul ăsta???

Partea întâi
Dragă organizatorule de evenimente. Fotograful e prietenul tău. Fotograful de concert nu e un paparazzi sucit care, odată ce are voie să se mişte liber cu aparatul de gât prin perimetrul festivalului, o să caute să pozeze cele mai urâte chestii peste care se nimereşte să dea. N-o să pozeze interioare de toalete ecologice, nici saci de gunoi supraplini. Pentru că el nu vine la un festival sau concert ca să facă poze urâte.
Fotograful de concert vrea să surprindă atmosfera, oamenii, vibe-ul locului. Vrea să prindă costumaţii ciudate, freze ciudate, oameni care fac chestii fun şi mişto. Vrea să surprindă artiştii de pe scenă în cele mai interesante ipostaze şi vrea sa stea cât mai aproape de scenă pentru a face treaba asta, pentru că din public, în timp ce-şi ia coate-n gură şi m*i de la plătitorii de bilet pe care îi deranjează, s-ar putea să nu reuşească să-şi facă meseria aşa cum trebuie.
Nu vrea să stea în faţă pentru că se crede jmecher şi pretinde tratament special, nic…