Cine ar vrea sa sa intoarca in Zimbabwe? La Robert Mugabe, la inflatia de 11 milioane la suta si la bancnota de 100 de trilioane de dolari? Romania a trebuit sa taie patru zerouri - in 2009, Zimbabwe a taiat 12, fiindca daca nu faceau asta, trebuiau sa inceapa sa-si faca piata cu puterile lui 10.
Si totusi, exista oameni care vor sa se intoarca in Zimbabwe. Hilda, contabila mea, este unul din acei oameni. Ne stim de vreo 6 luni, dar niciodata nu i-am aflat povestea: cum a ajuns in Birmingham, si de ce. Am presupus intotdeauna, la fel ca toata lumea de pe aici, ca de ce-ul are un raspuns care se subintelege odata ce afli ca e din Zimbabwe. Acum imi dau seama ce aroganta se ascunde in spatele unor impresii de-astea care se subinteleg.
Hilda a venit in UK cu o viza turistica. In realitate voia sa munceasca. Avea o fiica si doar ce se despartise de barbatul ei, iar in tara natala chestia asta e rusinoasa. E un stigmat cu care nu voia sa traiasca si cu care nu voia sa isi creasca copilul. Tanti Lizi a tratat-o ca pe toti imigrantii - desi era educata, a trebuit sa spele podele si sa munceasca in fabrica la linia de asamblare. But you know what? imi spune. This brought my humility down to here. Imi arata un prag imaginar de vreo treizeci de centimetri.
Intre timp, insa, norocul i s-a schimbat. S-a recasatorit, a mai facut un copil, si-a deschis o firma de contabilitate si s-a hotarat sa faca o facultate aici, ca sa ii fie recunoscuta educatia si in UK. Dar cand a venit vorba de bani, i-a bagat pe toti in casa ei din Zimbabwe - in loc sa isi ia o casa aici, si-a platit ipotecile acolo. My husband, he couldn't believe it when I first took him there. He thought we lived in the middle of the jungle! But I have a big house. My back yard is the size of this cafeteria. And I want to go back to that.
Uraste apartamentele si casele inguste din Anglia si faptul ca aici oamenii nu sunt motivati sa-si depaseasca limitele, sa vrea mai mult, sa creasca. Nu intelege cum poti sa te multumesti cu un job oarecare, sa-l imbratisezi ca pe o nevasta urata, dar care s-a nimerit sa fie acolo, fara sa te straduiesti mai mult.
Ar fi putut sa lucreze in fabrica pana la adanci batranete. Poate chiar ar fi castigat mai mult decat din firma ei, sau, in orice caz, ar fi avut un venit mai stabil - cand sunt clienti, cand nu, in Marea Britanie e atat de simplu sa-ti faci singur contabilitatea, ca de multe ori numai firmele mai mari angajeaza contabili, restul ii cauta numai la sfarsitul anului fiscal, pentru hartoagele mai complicate. But where I'm from, we learn that we always have to do more, to be more. It's not enough to survive. Nu de alta, dar simpla supravietuire in Zimbabwe nu e asa comfortabila...
Si pe mine ma intreaba toata lumea de ce vreau sa ma intorc in Romania.
Si totusi, exista oameni care vor sa se intoarca in Zimbabwe. Hilda, contabila mea, este unul din acei oameni. Ne stim de vreo 6 luni, dar niciodata nu i-am aflat povestea: cum a ajuns in Birmingham, si de ce. Am presupus intotdeauna, la fel ca toata lumea de pe aici, ca de ce-ul are un raspuns care se subintelege odata ce afli ca e din Zimbabwe. Acum imi dau seama ce aroganta se ascunde in spatele unor impresii de-astea care se subinteleg.
Hilda a venit in UK cu o viza turistica. In realitate voia sa munceasca. Avea o fiica si doar ce se despartise de barbatul ei, iar in tara natala chestia asta e rusinoasa. E un stigmat cu care nu voia sa traiasca si cu care nu voia sa isi creasca copilul. Tanti Lizi a tratat-o ca pe toti imigrantii - desi era educata, a trebuit sa spele podele si sa munceasca in fabrica la linia de asamblare. But you know what? imi spune. This brought my humility down to here. Imi arata un prag imaginar de vreo treizeci de centimetri.
Intre timp, insa, norocul i s-a schimbat. S-a recasatorit, a mai facut un copil, si-a deschis o firma de contabilitate si s-a hotarat sa faca o facultate aici, ca sa ii fie recunoscuta educatia si in UK. Dar cand a venit vorba de bani, i-a bagat pe toti in casa ei din Zimbabwe - in loc sa isi ia o casa aici, si-a platit ipotecile acolo. My husband, he couldn't believe it when I first took him there. He thought we lived in the middle of the jungle! But I have a big house. My back yard is the size of this cafeteria. And I want to go back to that.
Uraste apartamentele si casele inguste din Anglia si faptul ca aici oamenii nu sunt motivati sa-si depaseasca limitele, sa vrea mai mult, sa creasca. Nu intelege cum poti sa te multumesti cu un job oarecare, sa-l imbratisezi ca pe o nevasta urata, dar care s-a nimerit sa fie acolo, fara sa te straduiesti mai mult.
Ar fi putut sa lucreze in fabrica pana la adanci batranete. Poate chiar ar fi castigat mai mult decat din firma ei, sau, in orice caz, ar fi avut un venit mai stabil - cand sunt clienti, cand nu, in Marea Britanie e atat de simplu sa-ti faci singur contabilitatea, ca de multe ori numai firmele mai mari angajeaza contabili, restul ii cauta numai la sfarsitul anului fiscal, pentru hartoagele mai complicate. But where I'm from, we learn that we always have to do more, to be more. It's not enough to survive. Nu de alta, dar simpla supravietuire in Zimbabwe nu e asa comfortabila...
Si pe mine ma intreaba toata lumea de ce vreau sa ma intorc in Romania.
Comentarii