Oh, Interpol. What a love-hate relationship we have. Iar in seara asta, din pacate, a fost cam pe modul hate, mai putin cele 3 minute si ceva cat a durat Untitled, pe care chiar nu ma asteptam sa o cante. Mai ales la bis, cand in sfarsit lumea se mai rarefiase si puteai sa te misti putin stanga-dreapta.
De fapt, trupa a avut o mica parte din vina pentru faptul ca m-am enervat pana la punctul la care eram cat pe ce sa ma car acasa in mijlocul concertului. Ceva ce eu n-am facut niciodata - desi mi-am luat destule picioare in cap la concerte de metale si sunt experta la slalomul printre pogoisti, mai ales cand imi folosesc spinarea drept scut pentru aparatul foto (de multe ori, ca sa ajungi in tarc - acolo unde exista - trebuie sa traversezi toaaaaata multimea, finut, sa nu-ti umple frigiderul, si cu grija, sa nu ramai fara scule). Si mai ales in Anglia, unde badigarzii chiar sunt cu ochii pe tine si la cel mai mic semn de scandal zbori ca pasarile in tarile calde.
Dar in seara asta in jurul meu erau exact genul ala de misunatori carora nici baietii cu muschi de la O2 Academy n-au avut ce sa le faca. In primul rand, la un moment dat m-am trezit inconjurata de o gasca luata bine. Nu erau beti, cred ca se imprietenisera cu Mary Jane sau niste amice mai chimice de-ale ei, ca se miscau ca niste cameleoni, asa, in reluare, ca niste copaci in bataia vantului. De cateva ori au picat pe spate. De cateva ori au picat in fata. In general stateau cu ochii inchisi, intr-o stare de de meditatie profunda. Dupa aia picau pe spate.
Cam in acelasi timp cu astia au aparut niste baieti cu tunsori din astea, cu niste fumei, le-au luat de o aripa si au inceput sa traverseze vanjos multimea. Si zbang, fix in fata mea s-au oprit. Nu ma intelegeti gresit. Nu era loc in fata mea. Pur si simplu s-au asezat acolo, in sufletul meu, cu chica aia intrandu-mi in nas. Dupa care au plecat. O femeie cu parul albastru, de doi metri, a venit si a facut acelasi lucru. Dupa aia a plecat si aia. Bai oameni buni. Te duci la un concert. De ce pizda ma-sii simti nevoia sa te freci dintr-o parte in alta la jumatea cantarii? Ce te face sa crezi ca o sa fie mai bine cu doua randuri mai in fata sau mai la dreapta?
A, nu mai vorbesc de geniile care cred ca e distractiv pentru toata lumea atunci cand se decid ei sa arunce cu bere in stanga si in dreapta. Da baieti, de-aia am dat treij de lire. Ca sa ma duc acasa si sa-mi scurg berea voastra din haine.
Si uite asa, prin ghionturi, injuraturi si papitoi drogati care ma pipaiau "involuntar" am stat eu la concertul Interpol. Au cantat destul de multe piese cunoscute, printre care C'mere, PDA, Heinrich Maneuver sau Narc. N-au cantat - si mi-ar fi placut sa cante: Evil, Next Exit, Public Pervert, NYC, Song Seven sau Stella Was a Diver and She Was Always Down. Initial mi-a parut rau ca n-am prins acreditare foto - a fost pe principiul primul venit, primul servit, dar cand am vazut cum au luminat scena m-am induiosat sincer de soarta bietului fotograf (nenea asta cand nu pozeaza nunti, merge la concerte, si a fost pe acolo, deci daca vreti poze, dati o tura pe la el zilele astea - deja a pus una aici). Pe scurt, au umplut scena de fum si au luminat numai din spate. Fuuuun.
Alta chestie care nu prea mi-a placut a fost ca s-au lasat asteptati la bis pana la punctul la care lumea a inceput sa huiduie. Pentru ca nu se aprinsesera luminile, sunetistii nu intrasera pe scena, dar nici trupa nu aparea. Iar show-ul a fost cam plat, Interpol au venit, au cantat, au plecat. Nici nu i-am vazut la fata pe toti. In fine. Puteti sa spuneti ca asta e stilul lor. Mie mi s-au parut doar talente, si nu de-alea bune, care l-au facut pe Mozart sa fie Mozart.
Dar hei, Untitled chiar a fost un moment frumos. De fapt, toate piesele au iesit bine. Si pe bassist si pe chitarist i-as lua acasa, atat de bine suna impreuna. Fara chimia asta a lor cantecele Interpol ar suna a loop-uri puse cap la cap aleatoriu, niste chestii repetitive si monotone. Ceea ce nu inseamna ca uneori nu suna oricum asa. De unde si partea de hate. Dar, in general, ma tin lipita cu urechea de boxe. De unde si motivul pentru care n-am plecat inainte de sfarsitul concertului.
De fapt, trupa a avut o mica parte din vina pentru faptul ca m-am enervat pana la punctul la care eram cat pe ce sa ma car acasa in mijlocul concertului. Ceva ce eu n-am facut niciodata - desi mi-am luat destule picioare in cap la concerte de metale si sunt experta la slalomul printre pogoisti, mai ales cand imi folosesc spinarea drept scut pentru aparatul foto (de multe ori, ca sa ajungi in tarc - acolo unde exista - trebuie sa traversezi toaaaaata multimea, finut, sa nu-ti umple frigiderul, si cu grija, sa nu ramai fara scule). Si mai ales in Anglia, unde badigarzii chiar sunt cu ochii pe tine si la cel mai mic semn de scandal zbori ca pasarile in tarile calde.
Dar in seara asta in jurul meu erau exact genul ala de misunatori carora nici baietii cu muschi de la O2 Academy n-au avut ce sa le faca. In primul rand, la un moment dat m-am trezit inconjurata de o gasca luata bine. Nu erau beti, cred ca se imprietenisera cu Mary Jane sau niste amice mai chimice de-ale ei, ca se miscau ca niste cameleoni, asa, in reluare, ca niste copaci in bataia vantului. De cateva ori au picat pe spate. De cateva ori au picat in fata. In general stateau cu ochii inchisi, intr-o stare de de meditatie profunda. Dupa aia picau pe spate.
Cam in acelasi timp cu astia au aparut niste baieti cu tunsori din astea, cu niste fumei, le-au luat de o aripa si au inceput sa traverseze vanjos multimea. Si zbang, fix in fata mea s-au oprit. Nu ma intelegeti gresit. Nu era loc in fata mea. Pur si simplu s-au asezat acolo, in sufletul meu, cu chica aia intrandu-mi in nas. Dupa care au plecat. O femeie cu parul albastru, de doi metri, a venit si a facut acelasi lucru. Dupa aia a plecat si aia. Bai oameni buni. Te duci la un concert. De ce pizda ma-sii simti nevoia sa te freci dintr-o parte in alta la jumatea cantarii? Ce te face sa crezi ca o sa fie mai bine cu doua randuri mai in fata sau mai la dreapta?
A, nu mai vorbesc de geniile care cred ca e distractiv pentru toata lumea atunci cand se decid ei sa arunce cu bere in stanga si in dreapta. Da baieti, de-aia am dat treij de lire. Ca sa ma duc acasa si sa-mi scurg berea voastra din haine.
Si uite asa, prin ghionturi, injuraturi si papitoi drogati care ma pipaiau "involuntar" am stat eu la concertul Interpol. Au cantat destul de multe piese cunoscute, printre care C'mere, PDA, Heinrich Maneuver sau Narc. N-au cantat - si mi-ar fi placut sa cante: Evil, Next Exit, Public Pervert, NYC, Song Seven sau Stella Was a Diver and She Was Always Down. Initial mi-a parut rau ca n-am prins acreditare foto - a fost pe principiul primul venit, primul servit, dar cand am vazut cum au luminat scena m-am induiosat sincer de soarta bietului fotograf (nenea asta cand nu pozeaza nunti, merge la concerte, si a fost pe acolo, deci daca vreti poze, dati o tura pe la el zilele astea - deja a pus una aici). Pe scurt, au umplut scena de fum si au luminat numai din spate. Fuuuun.
Alta chestie care nu prea mi-a placut a fost ca s-au lasat asteptati la bis pana la punctul la care lumea a inceput sa huiduie. Pentru ca nu se aprinsesera luminile, sunetistii nu intrasera pe scena, dar nici trupa nu aparea. Iar show-ul a fost cam plat, Interpol au venit, au cantat, au plecat. Nici nu i-am vazut la fata pe toti. In fine. Puteti sa spuneti ca asta e stilul lor. Mie mi s-au parut doar talente, si nu de-alea bune, care l-au facut pe Mozart sa fie Mozart.
Dar hei, Untitled chiar a fost un moment frumos. De fapt, toate piesele au iesit bine. Si pe bassist si pe chitarist i-as lua acasa, atat de bine suna impreuna. Fara chimia asta a lor cantecele Interpol ar suna a loop-uri puse cap la cap aleatoriu, niste chestii repetitive si monotone. Ceea ce nu inseamna ca uneori nu suna oricum asa. De unde si partea de hate. Dar, in general, ma tin lipita cu urechea de boxe. De unde si motivul pentru care n-am plecat inainte de sfarsitul concertului.
Comentarii