Treceți la conținutul principal

UnkleJeb Events - alive & kicking

O chestie pe care as fi vrut s-o scriu pe la inceputul saptamanii, dar de care n-am avut timp. Lame excuse. Dar hei, mai bine mai tarziu decat niciodata.

Imi amintesc de sentimentul ala pe care il aveam cand eram mica dupa Craciun, cand imi dadeam seama ca trebuie sa astept un an intreg pana la urmatorul. Cam asa am crezut ca o sa ma simt saptamana trecuta, dupa concert. Pentru ca am muncit destul de mult sa-l fac sa se intample si traiam cu teama ca dupa aia o sa zac vreo cateva zile pe canapea incercand, fara succes, sa raspund la intrebarea: si acum, incotro?

Ei bine, spre fericirea mea, asta nu s-a intamplat. De fapt, Doll & The Kicks nici nu urcasera pe scena si deja ma gandeam la evenimentul urmator. Si cand totusi erau pe scena, singura chestie care imi trecea prin cap era cat de tare e sa stiu ca eu am construit evenimentul ala. De fapt, cred ca cea mai mare satisfactie pe care o poti avea in viata, profesional vorbind, este sa stii ca ai construit ceva.

Sigur ca nu a fost perfect. Nici nu ma asteptam sa fie. Chiar ma asteptam sa fiu dezamagita daca nu o sa fie perfect, dar nu s-a intamplat nici asta. In zilele urmatoare n-am facut decat sa ma gandesc la solutii pentru problemele care au aparut si la metode prin care sa le evit data viitoare. Asa mi-am dat seama ca UnkleJeb Events e pe drumul cel bun.



In orice caz, desi am facut-o deja, as vrea sa mai multumesc odata tuturor celor care au contribuit la organizarea evenimentului. Clubului, partenerilor media si, mai ales, prietenilor mei, care au fost prin zona tot weekend-ul si m-au ajutat. Sper ca data viitoare ma descurc si fara voi – nu de alta, dar ca sa va bucurati si voi de cantare fara sa trebuiasca sa munciti cot la cot cu mine :)

Si, bineinteles, multumim tuturor celor care au fost la concert. Sper ca v-ati convins ca DATK e o trupa pe care merita sa o vezi live. Ei, in orice caz, s-au convins ca Romania e o tara in care merita sa cante.

Poze via Metropotam, pentru ca fotograful din mine si-a lasat sculele pe insula, din motive de logistica.

Mai multe poze de la concert aici.

Recenzii si alte poze:
thegig.ro
metropotam.ro

Si niste interviuri simpatice cu trupa:
thegig.ro (facut face to face to trupa, in seara concertului)
hipmag.ro
metropotam.ro

Comentarii

vali1313 a spus…
Ai uitat sa-i multumesti mamei, tatalui si, de ce nu, fratelui, ca doar si ei te-au sprijinit!
Ioana a spus…
Intra in categoria prieteni :)

Postări populare de pe acest blog

Alice in Chains 2009 - grunge cu freza afro

Asta primavara, pe cand imi planuiam eu viitorul harnica precum furnica, gandindu-ma ca in ultimii doi ani prea am cantat si am petrecut (ca greierele, v-ati prins, da?), am ales sa plec in Marea Britanie pentru foarte multe motive plicticoase, pe care nu le insir acum, ca nu despre asta e vorba in postul asta. Si totusi, dintre toate chestiile pe care le asteptam aici, cea care m-a bucurat cel mai mult, ca pe un pusti care si cand se face mare, tot mai are chef sa joace patratica, este ca UK este the bloody center of the world cand vine vorba de muzica. Iar avantajul de a sta in Birmingham este ca aici se intampla, de obicei, aceleasi chestii ca in Londra, doar ca la juma de pret.

Cum am schiat pe ploaie

Nu ma intelegeti gresit. Nu sunt mare schioare. Ba chiar anul trecut, in Austria, m-am trantit in mijlocul partiei si am inceput sa urlu ca un drac pana a venit un nene sa ma intrebe daca nu vreau sa ma duca el cu masina pana jos. I-am zis ca da, mi-am urcat schiurile in portbagaj si mi-am jurat ca eu nu mai urc in varful muntelui decat ca sa admir peisajul.