Treceți la conținutul principal

De ce n-am fost in pub aseara

Pentru ca la intrare stateau postate doua gorile care ne-au cerut pasapoartele. Aveam toti permise de conducere sau buletine (ori echivalentele lor). Nici n-au vrut sa se uite. Pasaport sau act de identitate englezesc, altfel ne gasim alt loc de baut.

Si uite asa am stat la intrare sase oameni (toti din UE sau din colonii) si am incercat sa le explicam ca daca putem sa trecem granita peste tot in Uniune cu documentele astea, trebuie sa avem voie sa intram si in bar... nu?

Nu, ca aici sunteti in Anglia, nu in Uniunea Europeana (zau?). Si daca va las sa intrati cu actele astea si aveti sub 18 ani eu imi pierd slujba si iau amenda.

Pai stii, pe actele astea scrie in engleza. Vezi? Uite aici. Date of birth.

Da, dar tot nu va las sa intrati.

Pai de ce?

Pentru ca sunt prea multe tipuri de acte de identitate si eu nu am cum sa le tin minte pe toate ca sa stiu care sunt bune si care nu.

...

Se intampla in pub-ul din fata caminului, o bodega prin care ne facem veacul inca de cand am venit aici. In seara studenteasca, cu bautura ieftina. Cine stie, poate avem mecle de troscangii si le era ca n-or sa mai aiba englezii cu ce sa se imbete daca dam noi navala.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Inspirationalul de joi

Bineinteles ca, dupa luni si luni de reflectie si meditatie, 15 sezoane din ER (minus ultimul episod, ii dedic un post special cand il vad) si multa scoala – culmea, fara sa ma duc la cursuri, ca n-am decat niste tutoriale anemice - nu m-am putut abtine. M-am intors la regimul meu de viata preferat, pe reteta blestemat ceasul - trezit - lucrat - dormit in autobuz - lucrat pe genunchi in masina - lucrat in orice loc unde pot sa fur wireless - mancat junk food - uitat la un episod dintr-un serial oarecare (acum sunt intr-o faza cu Cheers , cine ar fi crezut ca Ted Danson chiar a fost sexy pe vremuri) – dormit in perfecta armonie cu patul si urlatorii de la 3 dimineata. Se pare ca asa sunt cablata – cand n-am nimic de facut o iau razna si imi caut ceva de facut, altfel ma simt vinovata ca stau degeaba. Si la cati bani dau aici, sa fiu a naibii daca o sa ma simt vinovata de asa ceva.

Confesiunile unei ucigaşe de balene (I)

Când eram mică, tata avea o vorbă: Mă, ce-i cu toate luminile astea aprinse? Pentru mine şi frate-miu, factura la curent era ultima dintre grijile de pe lume, imediat după cine iese preşedinte şi dacă mai e sau nu Geani paznic la banca de la parter (asta era important, pentru că Geani ne dădea apă când ieşeam afară, ca să nu mai trebuiască să urcăm două etaje până în casă, şi ne lăsa să ne parcăm bicicletele la el în teritoriu).

Despre recenzii and what not

RECÉNZIE s. f. scurtă prezentare cu caracter critic apreciativ a unei lucrări literare sau științifice, a unui spectacol, a unui concert, a unor opere de artă plastică etc. (< germ. Rezension , it. recensione )  ( de aici ) De curând, mi-am amintit cât de aiurea poate să fie pe internet dialogul dintre un autor și cititori, cât de mult din intențiile fiecăruia se pot pierde pe drum și ce haos produc pierderile astea (sub forma unor neînțelegeri care nu pot fi rezolvate, și riscă să se transforme în niște bălăcăreli, pentru că, după cum bine știm, dacă intri în cocină te mânâncă porcii).  Și, odată cu asta, și de două idei fixe peste care am tot dat, și pe vremea când scriam la Metropotam, dar și acum, la Bookaholic, și, de altfel, în toate celalalte colțuri de internet pe unde au mai ajuns textele mele (că printul e mai la adăpost de tembeli, prin simplul fapt că, pentru a arunca cu noroi, trebuie să facă eforturi ceva mai mari). Prima, asta e o recenz...