Treceți la conținutul principal

2 chestii scurte cu carti si avioane

Prima.

De foarte multe ori va innebunesc cu posturi apropo de munca mea (adica UnkleJeb Events), insa pana acum inca n-am zis nimic de Bookaholic. Si ar cam fi cazul. Pentru ca e un blog de carte misto (speram noi, cele trei zane care se ocupa de proiect).

Ei bine, de cand cu Bookaholic, am avut revelatia faptului ca trei sferturi din cultura mea literara e construita pe science fiction. De unde si faptul ca postez destul de des recenzii de carti SF si articole care se invart in jurul subiectului. Pentru curiosi si fani Uncle Jebediah (see what I did there? :)) iata o scurta lista de recenzii si sinteze din categoria asta, de care sunt destul de mandra:

Imparatul Gheturilor de Ana Maria Negrila
Drumul de Cormac McCarthy
Fahrenheit 451 de Ray Bradbury
Marte Rosu de Kim Stanley Robinson
The Handmaid's Tale de Margaret Atwood - acum si cu coperta digerabila :)
Un articol despre scandalul dintre George RR Martin si cititorii care asteapta cu (prea multa) nerabdare A Dance With Dragons (despre George RR Martin si Game of Thrones am vorbit deja aici)
Stiti ca imi place Ursula K. Le Guin - cateva lucruri despre ea si cartile ei

later edit:

Carantina de Greg Egan

Cititi, va rog. Nu neaparat pe mine, asa, in general. Dar in special pe mine :)

A doua.

Poate va amintiti povestea bagajelor pierdute de Alitalia si Tarom acum doi ani. N-am facut un update cu finalul ei, ideea e ca mi-au gasit bagajele, si, dupa vreo cinspe telefoane, mi-au spus ca trebuie sa vin sa le iau de la aeroport, altfel le primesc in doua saptamani. Ca, nu-i asa, bagajele se trimit de la aeroport pe o sanie trasa de curci. Cica trebuia sa primesc si bani dupa aia, am primit niste scrisori pe acasa, dar nu m-am mai agitat.

Ei bine, spre Portugalia am zburat cu easyJet, de pe Gatwick. Companie low cost, sa ne intelegem, ceva mai sanatoasa ca Ryan Air sau Flybe, dar cam cu aceleasi preturi. La aeroport, am avut iar ceva probleme cu bagajele (cu toate ca zbor mai des ca Superman, nu sunt ceea ce ai putea numi "light traveller") si a trebuit sa platesc vreo 30 de lire pe bagaj in plus, desi teoretic nu trebuia sa fac asta (intra cumva in pretul biletului, e greu de explicat si putin relevant pentru poveste).

Am platit cu inima indoita, am injurat printre dinti si mi-am luat adio de la banii aia. Pana cand cineva mi-a recomandat, simplu, sa dau un mail in care sa le explic ce s-a intamplat. Asa ca am facut asta ieri, mai mult de plictiseala decat din alte motive.

Guess what. Nu numai ca mi-au raspuns in 15 minute la mail, dar si-au cerut frumos scuze si m-au informat ca banii or sa mi se intoarca in cont in 5 zile lucratoare.

Cand am avut bani de dat, Tarom si Alitalia m-au tinut la coada de era sa pierd avionul si mi-au pierdut bagajele. Acum, cand am bani de luat, easyJet imi raspunde la mail in 15 minute si rezolva problema mai repede decat imi dadeau secretarele de la facultate flit cand ma duceam sa cer adeverinte. Si vorbim de un bilet de trei ori mai ieftin (cel putin).

Trageti voi concluziile.

Uite ca n-au fost doua chestii chiar asa de scurte. V-am pacalit. Chiar credeati ca sunt in stare sa scriu chestii scurte? :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alice in Chains 2009 - grunge cu freza afro

Asta primavara, pe cand imi planuiam eu viitorul harnica precum furnica, gandindu-ma ca in ultimii doi ani prea am cantat si am petrecut (ca greierele, v-ati prins, da?), am ales sa plec in Marea Britanie pentru foarte multe motive plicticoase, pe care nu le insir acum, ca nu despre asta e vorba in postul asta. Si totusi, dintre toate chestiile pe care le asteptam aici, cea care m-a bucurat cel mai mult, ca pe un pusti care si cand se face mare, tot mai are chef sa joace patratica, este ca UK este the bloody center of the world cand vine vorba de muzica. Iar avantajul de a sta in Birmingham este ca aici se intampla, de obicei, aceleasi chestii ca in Londra, doar ca la juma de pret.

Cum am schiat pe ploaie

Nu ma intelegeti gresit. Nu sunt mare schioare. Ba chiar anul trecut, in Austria, m-am trantit in mijlocul partiei si am inceput sa urlu ca un drac pana a venit un nene sa ma intrebe daca nu vreau sa ma duca el cu masina pana jos. I-am zis ca da, mi-am urcat schiurile in portbagaj si mi-am jurat ca eu nu mai urc in varful muntelui decat ca sa admir peisajul.