Treceți la conținutul principal

Lambshade x 3

Nu stiu ce faceti voi weekend-ul asta, dar Uncle Jebediah merge la concerte. De maine pana sambata. Pentru ca prietenii de la The Goodie Bag Company, in colaborare cu UnkleJeb Events (wink), va aduc zilele astea la Bucuresti formatia Lambshade, venita tocmai din Olanda. Un rock curat, o trupa ceva mai mainstream decat chestiile cu care v-am chinuit urechile pana acum.



As putea sa va spun multe despre Lambshade - cine sunt, pe unde au mai cantat, cate albume au, dar asta puteti sa aflati si singuri de aici si de aici. Mai important decat toate detaliile astea este, zic eu, faptul ca baietii astia chiar si-au dorit foarte mult sa vina in Romania, si au facut eforturi serioase (financiare si nu numai) pentru ca aceste concerte sa se intample. Numai pentru chestia asta, si tot merita sa va faceti aparitia la macar unul din concertele lor.

In plus, nu va imaginati ca cele trei evenimente vor fi identice. Una dintre cele mai mari provocari pe care le-am intampinat vreodata cu UnkleJeb Events a fost chiar aceea de a le oferi oamenilor motive sa vina in fiecare seara sa ii vada :)

Astfel, maine seara, la ora 7, la Guitar Shop, Lambshade presteaza un unplugged (prin amabilitatea prietenului Andrei, care a mai fost pomenit pe acest minunat blog cel putin odata). Si stiti cum e un unplugged. Cu chitari acustice, periute si alte nebunii. Muzica buna cu ceai.

 
Dar nu fiti dezamagiti, pentru ca aveti ocazia sa beti destula bere vineri, cand, in Fabrica, Lambshade vor canta alaturi de Les Elephants Bizarres.


Iar pentru un eveniment mai artsy, veniti sambata la Atelierul de Productie, la vernisajul expozitiei Light and Shades, unde veti avea ocazia sa vedeti lucrari de Roxana Enache, Radu Popescu si Alexandru Nimurad si sa ii ascultati, impreuna cu Lambshade, pe cei de la The Mono Jacks.

Daca va incanta vreunul dintre cele trei, va invit sa dati un attend aici, aici sau aici. In rest, ne vedem joi. Vorba aia. Si pana atunci, va las cu formatia:


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum am schiat pe ploaie

Nu ma intelegeti gresit. Nu sunt mare schioare. Ba chiar anul trecut, in Austria, m-am trantit in mijlocul partiei si am inceput sa urlu ca un drac pana a venit un nene sa ma intrebe daca nu vreau sa ma duca el cu masina pana jos. I-am zis ca da, mi-am urcat schiurile in portbagaj si mi-am jurat ca eu nu mai urc in varful muntelui decat ca sa admir peisajul.

Din gândurile aleatorii ale unui fotograf, despre viaţă, lume, univers şi... DA FUCK? De acolo tragem concertul ăsta???

Partea întâi Drag ă organizator ule de evenimente. Fotograful e prietenul tău . Fotograful de concert nu e un paparazzi sucit care, odată ce are voie să se mişte liber cu aparatul de gât prin perimetrul festivalului, o să caute să pozeze cele mai urâte chestii peste care se nimereşte să dea. N-o să pozeze interioare de toalete ecologice, nici saci de gunoi supraplini. Pentru că el nu vine la un festival sau concert ca să facă poze urâte. Fotograful de concert vrea să surprindă atmosfera, oamenii, vibe-ul locului. Vrea să prindă costumaţii ciudate, freze ciudate, oameni care fac chestii fun şi mişto. Vrea să surprindă artiştii de pe scenă în cele mai interesante ipostaze şi vrea sa stea cât mai aproape de scenă pentru a face treaba asta, pentru că din public, în timp ce-şi ia coate-n gură şi m*i de la plătitorii de bilet pe care îi deranjează, s-ar putea să nu reuşească să-şi facă meseria aşa cum trebuie. Nu vrea să stea în faţă pentru că se crede jmecher şi pretin

Teleportarea se invata

Era demult un banc, ala cu Strul si rabinul, unde Strul se plange ca are casa prea mica si rabinul il pune sa-si mute toate animalele inauntru, si cand le scoate in sfarsit afara se mira de cat loc are in casa. Cam asa e viata mea, cum e casa lui Strul. Cand nu-i destul, cand e prea mult. Ma astept ori la tot, ori la nimic, si pendulez intre un optimism tampit si un cinism care ar face si un unicorn roz sa-si bata cuie in cap.