Tot uichendul asta ne-am dat si noi cu barca prin Cambridge. Ma rog, nu la propriu, ca ne costa 18 lire pe ora, 24 daca voiam si gondolier.
Desi la prima vedere le-as fi bagat in aceeasi oala, Cambridge e complet diferit de Oxford. In Oxford sunt atatea cladiri istorice in centru, toate impunatoare, apasatoare, si in acelasi timp inghesuite unele in altele de parca au fost asezate special ca sa te faca sa te simti mic, incat mergi pe strazi numai cu gura cascata. Te prinzi instantaneu ca, daca ai avut vreodata o fantezie in legatura cu universitatea aia, ai putea s-o lasi balta, ca nu-i de nasul tau.
Castle Mound*
Iar oamenii nu ies deloc din tiparul in care ii bagi, fara sa vrei, ca turist nestiutor. Contactul pe care l-am avut cu studentii de acolo, in scurtul nostru pelerinaj prin baruri, n-a fost tocmai placut. Vorbim de "Brittish upper class white boys & girls", niste indivizi care arata de parca sunt scosi din Gilmore Girls: cu fete de post-puberi, acoperite de cosuri, dar imbracati la costum, cu papion, sau in rochite elegante si tocuri. Band bere, la Turf's Tavern, o crasma care era pe vremuri un fel de loc secret al studentilor de la Oxford (unde se spune ca Bill Clinton "a fumat iarba, dar fara sa traga in plamani").
Jesus Green*
In Cambridge oamenii par ceva mai pamanteni. Si centrul nu este atat de inghesuit si apasator, ba dimpotriva, e presarat de spatii verzi enorme, unde lumea isi plimba cainii, se da cu bicicletele, citeste sau joaca fotbal (si inca vreo doua sporturi neidentificabile). Iti da sentimentul de orasel studentesc fara prea multe ifose, dar cu un car de personalitate.
Si am vazut, in sfarsit, si cladirea ce aparea pe o carte postala pe care mi-a trimis-o, demult, un profesor la care am tinut. M-a invatat toata engleza pe care o stiu dupa apoi, acum cativa ani, a disparut. La propriu. Pur si simplu intr-o zi nu mai era acasa si nimeni nu stie unde s-a dus. Poate l-au rapit extraterestrii, ca doar tre sa stie engleza inainte sa inceapa colonizarea Pamantului.
Ei, pe cartea aia postala era o poza cu King's College (atunci nu stiam, mi-am dat seama abia cand am vazut-o) si pe spatele ei scria: "Salutari din acest loc minunat in care iti doresc si tie sa ajungi intr-o buna zi." Ca turist, uite ca am ajuns. Nu cred ca la asta se referea, dar presupun ca merge si asa.
*Asta e un spatiu dedicat numai si numai multiplelor mele personalitati. Daca vreti poze artistice, cladiri, apusuri de soare si batrani brat la brat, le gasiti aici.
Desi la prima vedere le-as fi bagat in aceeasi oala, Cambridge e complet diferit de Oxford. In Oxford sunt atatea cladiri istorice in centru, toate impunatoare, apasatoare, si in acelasi timp inghesuite unele in altele de parca au fost asezate special ca sa te faca sa te simti mic, incat mergi pe strazi numai cu gura cascata. Te prinzi instantaneu ca, daca ai avut vreodata o fantezie in legatura cu universitatea aia, ai putea s-o lasi balta, ca nu-i de nasul tau.
Castle Mound*
Iar oamenii nu ies deloc din tiparul in care ii bagi, fara sa vrei, ca turist nestiutor. Contactul pe care l-am avut cu studentii de acolo, in scurtul nostru pelerinaj prin baruri, n-a fost tocmai placut. Vorbim de "Brittish upper class white boys & girls", niste indivizi care arata de parca sunt scosi din Gilmore Girls: cu fete de post-puberi, acoperite de cosuri, dar imbracati la costum, cu papion, sau in rochite elegante si tocuri. Band bere, la Turf's Tavern, o crasma care era pe vremuri un fel de loc secret al studentilor de la Oxford (unde se spune ca Bill Clinton "a fumat iarba, dar fara sa traga in plamani").
Jesus Green*
In Cambridge oamenii par ceva mai pamanteni. Si centrul nu este atat de inghesuit si apasator, ba dimpotriva, e presarat de spatii verzi enorme, unde lumea isi plimba cainii, se da cu bicicletele, citeste sau joaca fotbal (si inca vreo doua sporturi neidentificabile). Iti da sentimentul de orasel studentesc fara prea multe ifose, dar cu un car de personalitate.
Si am vazut, in sfarsit, si cladirea ce aparea pe o carte postala pe care mi-a trimis-o, demult, un profesor la care am tinut. M-a invatat toata engleza pe care o stiu dupa apoi, acum cativa ani, a disparut. La propriu. Pur si simplu intr-o zi nu mai era acasa si nimeni nu stie unde s-a dus. Poate l-au rapit extraterestrii, ca doar tre sa stie engleza inainte sa inceapa colonizarea Pamantului.
Ei, pe cartea aia postala era o poza cu King's College (atunci nu stiam, mi-am dat seama abia cand am vazut-o) si pe spatele ei scria: "Salutari din acest loc minunat in care iti doresc si tie sa ajungi intr-o buna zi." Ca turist, uite ca am ajuns. Nu cred ca la asta se referea, dar presupun ca merge si asa.
*Asta e un spatiu dedicat numai si numai multiplelor mele personalitati. Daca vreti poze artistice, cladiri, apusuri de soare si batrani brat la brat, le gasiti aici.
Comentarii