Treceți la conținutul principal

Momente și schițe: Cu Unchiu Jeb la mall


Context: Uncle Jeb Studio trage în poze cuplurile doritoare, pe un fundal vălentinos. Opera se printează pe folie magnetică. Fotografiile sunt gratuite.

Capitolul 1: Din filosofia mocangelii 

E pe gratis? A, atunci se poate două?

E super că e gratis dar -

durează prea mult 
parcă mi-a ieșit nasul cam strâmb
nu puteți să mă faceți mai slabă?
pozele astea chiar se lipesc pe frigider?
mă așteptam la o poză mai mare...
nu puteți să ne prindeți în picioare, de sus până jos?
știu că durează între jumătate de oră și o oră, dar eu mă duc la film în 15 minute, nu puteți s-o faceți până atunci? 

Când e gata poza? 
Maxim o oră. 
Nu puteți să ne-o dați pe loc? Numai nouă, așa? 

Capitolul 2: Parenthoodu la români

Must do: înainte sa pui copilul la poză, neapărat trebuie să-l pieptăni sau să-i dai măcar bretonul într-o parte. Chiar dacă tu încă molfăi șaorma, ai părul explodat și ești îmbrăcat în trening.

Nu-mi faceți mie poză, faceți-i lu ăsta micu.
Păi pozați împreună.
Nu, nu, ăsta micu să fie și el într-o poză, mie nu-mi mai trebuie... 

Vă place cum a ieșit poza? Sau mai facem una? 
E, nu contează cum am ieșit eu, copilul să fi ieșit bine...

Știm că sunt poze pentru cupluri, dar nu vreți să le pozați pe astea două mici să le avem și noi într-o fotografie? Nu, nu și cu noi, numai ele...

Capitolul 3: Despre discriminare

Vrem și noi două o poză împreună. 
Noi suntem aici să pozăm cupluri. Știți, cu ocazia Zilei Îndrăgostiților. 
Păi noi suntem un cuplu.
Nu cred.
Vai, câtă discriminare!
Doamne ferește. Arătați-ne că sunteți un cuplu. 
Eeee, atunci lasă. 

Nu vă supărați, eu nu vreau o poză cu persoana iubită. Eu vreau să fac o poză singur, să i-o fac cadou persoanei iubite. Nu se poate? 
Nu. 
Asta e discriminare.  

Capitolul 4: Paranoia

Nu vă supărați, aș vrea să-mi ștergeți imediat poza. Am auzit că ar putea să fie pe Facebook. 
N-o să fie, dar ca să știți...
... Deci eu n-am fost informată de posibilitatea asta, nu mi se pare corect. 
Știți, doar ce ați semnat un acord de marketing... Nu l-ați citit?
Eu n-am fost informată și gata. Vreau să ștergi poza acum, sub ochii mei. 

Se șterge poza. Sub ochii ei. 

Poftim. Am șters-o. 
Nu te cred! 

A, trebuie să semnez acordul ăla? Păi, atunci nu, știu eu ce faceți cu poza mea? 

Capitolul 5: Eu nu sunt fotogenic


E bine? Păstrăm poza, sau mai facem una? 
E, nu contează, eu oricum ies prost în toate pozele. 

Ea: Vaaai, ce drăguț am ieșit, ta-sule!
El (către fotograf): M-ai scos ca dracu. 

Asta e poza? 
Da.
Parcă era una în care zâmbeam mai frumos...
V-am făcut o singură poză. Ați spus că vă place. 
Pff. La ăia din Ikea e mai mișto. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Din gândurile aleatorii ale unui fotograf, despre viaţă, lume, univers şi... DA FUCK? De acolo tragem concertul ăsta???

Partea întâi Drag ă organizator ule de evenimente. Fotograful e prietenul tău . Fotograful de concert nu e un paparazzi sucit care, odată ce are voie să se mişte liber cu aparatul de gât prin perimetrul festivalului, o să caute să pozeze cele mai urâte chestii peste care se nimereşte să dea. N-o să pozeze interioare de toalete ecologice, nici saci de gunoi supraplini. Pentru că el nu vine la un festival sau concert ca să facă poze urâte. Fotograful de concert vrea să surprindă atmosfera, oamenii, vibe-ul locului. Vrea să prindă costumaţii ciudate, freze ciudate, oameni care fac chestii fun şi mişto. Vrea să surprindă artiştii de pe scenă în cele mai interesante ipostaze şi vrea sa stea cât mai aproape de scenă pentru a face treaba asta, pentru că din public, în timp ce-şi ia coate-n gură şi m*i de la plătitorii de bilet pe care îi deranjează, s-ar putea să nu reuşească să-şi facă meseria aşa cum trebuie. Nu vrea să stea în faţă pentru că se crede jmecher şi pretin...

Confesiunile unei ucigaşe de balene (I)

Când eram mică, tata avea o vorbă: Mă, ce-i cu toate luminile astea aprinse? Pentru mine şi frate-miu, factura la curent era ultima dintre grijile de pe lume, imediat după cine iese preşedinte şi dacă mai e sau nu Geani paznic la banca de la parter (asta era important, pentru că Geani ne dădea apă când ieşeam afară, ca să nu mai trebuiască să urcăm două etaje până în casă, şi ne lăsa să ne parcăm bicicletele la el în teritoriu).

Fckin' Twitter

Ieri l-am formatat pe Nepotu. De doua ori. Pentru cine nu stie, adica niciunul dintre cei cinci (cinci sunteti? parca asa am vazut in Analytics ) cititori ai aberatiilor mele pseudointelectuale, Nepotu e laptopul meu. Il cheama asa pentru ca e al doilea laptop care a intrat vreodata in posesia mea, primul purtand numele sugestiv de Tataie. Si categoric nu pentru ca era var primar cu vreun supercalculator de la NASA.