In sfarsit a venit toamna. Adica, vara de fapt pentru mine s-a terminat prin iulie, dar de atunci pana acum n-a fost toamna, a fost asa, un fel de purgatoriu al anotimpurilor, un sezon nedefinibil si la care am tot incercat sa nu ma gandesc pentru ca imi producea scurtcircuite in cap. E ca si cum te-ai holba la o rosie despre care toata lumea ti-ar zice ca nu e rosie, ca e altceva. Dar nici rosia n-ar fi tocmai o rosie, ar fi rosie rezultata din combinatia unei rosii cu o vanata, deci probabil ar fi vanata. O rosie vanata despre care toata lumea iti zice ca e mar. Asta au fost ultimele doua luni. S-a inteles, da?
In orice caz, imi pare bine ca s-a terminat. Simt ca in sfarsit timpul a reinceput sa curga. Singura chestie pe care as mai fi gustat-o putin sunt festivalurile, asa cum sunt ele aici, cu frig, ploaie si concerte care se termina la 11. Uichendul asta am fost la ultimul (cred, si de fapt sper, nu cred ca ma mai tine inca unul la 15 grade in cort), undeva prin nordul Londrei, intr-o poiana, peste drum de un petting-zoo cu vaci, ponei si capre, si chiar langa un lac populat de un stol de gaste salbatice.
Nu foarte mare (da, 4 scene in UK inseamna festival mic), la Offset am observat alta tendinta fata de Summer Sundae, care a fost concentrat clar pe Americana - aici au fost multe trupe groove-based (Liquid Liquid, Caribou, These New Puritans) si ceva rock mai agresiv combinat cu rockabilly sau psychobilly (Eighties Matchbox B-Line Disaster), ori garage rock (Pulled Apart by Horses).
Eddie e tipul asta - love works in mysterious ways
Nu-s mare fan al stilului, ba chiar sunt plictisita de toate trupele de genul asta care sunt in circuitul concertelor prin Birmingham si imprejurimi, dar nici Liquid Liquid, cu toata istoria lor, nu m-au dat pe spate, pentru ca au fost foarte monotoni si la sfarsit au tinut sa ne avertizeze ca "don't forget, the philistines are at our gates, not only in America, but here in the UK as well!". Ok, o sa tin minte si o sa dau drumul la caini la noapte.
Alta trupa pe care am remarcat-o - si pe care chiar n-o pot incadra intr-un gen - e Chrome Hoof, o armata de 10 oameni care parca au jefuit planeta Krypton ca sa faca rost de costume, condusi de o gagica despre care nu reusesc sa-mi dau seama daca e doar nebuna sau pur si simplu foarte tare. Arata ca scoasa din Mad Max si are o podoaba axilara pe care si-o expunde cu mandria unei amazoane fara un san.
Daca e vreun manifest feminist, nu pot decat sa-l respect (nu c-as fi impotriva epilatului, dar stiu ca daca as trai intr-o lume in care femeile are fi, din punctul asta de vedere, pe picioar de egalitate cu barbatii, as fi scutita de multe batai de cap si torturi asumate de dragul esteticii). Si daca nu e - oh well, e frig in Londra. Sa incercam sa intelegem.
De asemenea, dupa concertul de duminica seara (cand le-a luat 45 de minute sa faca probe de sunet pentru juma de ora de cantat), sunt gata sa inmanez trupei Atari Teenage Riot premiul pentru cea mai lame prestatie live la care am asistat vara asta. Si nu pe degeaba, i-am vazut si la Exit si mi-au lasat aceeasi impresie, de produs reciclat prost.
Deeeeci - de ce s-au reunit tocmai acum? I-a lovit criza si nu mai aveau bani de organizat proteste anti naziste? Nu stiu, dar tot ce pot sa spun este ca, daca esti o trupa care era uber cool prin anii 90 (s-au format in '92, daca tin bine minte) si te decizi sa scoti capul in lume dupa 10 ani de absenta (s-au despartit in 2001), ar fi cazul sa vii cu ceva material nou. Adica, nu doar 2, 3, 5 piese. Ceva nou. Acum 15 ani, sau ai o trupa formata din doi tipi (dintre care un negru care rapaie si un baiat frumusel cum era pe vremuri Alec Empire) plus o tipa cu machiaj harcore si hanorac, si care nu stiu decat sa alerge pe scena, sa urle agresiv in microfoane (cu o mie de efecte pe voce oricum), si sa mai apese pe cate un buton din cand in cand - era cool. Hei, Genius au facut-o :) fara negru, mai neaos asa, dar au respectat reteta destul de fidel.
Dar azi, toata ameteala asta este un no-no categoric. Atari Teenage Riot cap de afis? Double no no. Si sa ne intelegem - nu am nimic cu muzica lor. Sunt convinsa ca au inca multi fani, ceea ce e ok, fiecare cu ce-i place. E vorba doar de ceea ce le ofera platitorilor de bilet cand urca pe scena. Sau poate au impresia ca oamenii inca mai cumpara albume, si nu-si bat capul?
In rest, trebuie sa-i ascultati pe baietii astia, in caz ca n-ati facut-o deja:
Si inca o dilema am: am impresia ca mersul in carje e un fel de trend prin Londra zilele astea. Nu stiu daca fetele pe care le-am vazut au venit cu ele din respect pentru Blaine Harrison de la Mystery Jets (care nu prea poate merge fara carje), sau doar for the fun of it, dar cand le suna telefonul incepeau sa le tarasca dupa ele ca pe niste valize goale, fara sa dea semne ca ar avea probleme la mers sau ca le-ar durea ceva. Iar cand stickerele de pe carje se asorteaza cu hainele... ma intreb si eu :)
Happening artistic
Mai multe poze aici.
In orice caz, imi pare bine ca s-a terminat. Simt ca in sfarsit timpul a reinceput sa curga. Singura chestie pe care as mai fi gustat-o putin sunt festivalurile, asa cum sunt ele aici, cu frig, ploaie si concerte care se termina la 11. Uichendul asta am fost la ultimul (cred, si de fapt sper, nu cred ca ma mai tine inca unul la 15 grade in cort), undeva prin nordul Londrei, intr-o poiana, peste drum de un petting-zoo cu vaci, ponei si capre, si chiar langa un lac populat de un stol de gaste salbatice.
Nu foarte mare (da, 4 scene in UK inseamna festival mic), la Offset am observat alta tendinta fata de Summer Sundae, care a fost concentrat clar pe Americana - aici au fost multe trupe groove-based (Liquid Liquid, Caribou, These New Puritans) si ceva rock mai agresiv combinat cu rockabilly sau psychobilly (Eighties Matchbox B-Line Disaster), ori garage rock (Pulled Apart by Horses).
Eddie e tipul asta - love works in mysterious ways
Nu-s mare fan al stilului, ba chiar sunt plictisita de toate trupele de genul asta care sunt in circuitul concertelor prin Birmingham si imprejurimi, dar nici Liquid Liquid, cu toata istoria lor, nu m-au dat pe spate, pentru ca au fost foarte monotoni si la sfarsit au tinut sa ne avertizeze ca "don't forget, the philistines are at our gates, not only in America, but here in the UK as well!". Ok, o sa tin minte si o sa dau drumul la caini la noapte.
Alta trupa pe care am remarcat-o - si pe care chiar n-o pot incadra intr-un gen - e Chrome Hoof, o armata de 10 oameni care parca au jefuit planeta Krypton ca sa faca rost de costume, condusi de o gagica despre care nu reusesc sa-mi dau seama daca e doar nebuna sau pur si simplu foarte tare. Arata ca scoasa din Mad Max si are o podoaba axilara pe care si-o expunde cu mandria unei amazoane fara un san.
Daca e vreun manifest feminist, nu pot decat sa-l respect (nu c-as fi impotriva epilatului, dar stiu ca daca as trai intr-o lume in care femeile are fi, din punctul asta de vedere, pe picioar de egalitate cu barbatii, as fi scutita de multe batai de cap si torturi asumate de dragul esteticii). Si daca nu e - oh well, e frig in Londra. Sa incercam sa intelegem.
De asemenea, dupa concertul de duminica seara (cand le-a luat 45 de minute sa faca probe de sunet pentru juma de ora de cantat), sunt gata sa inmanez trupei Atari Teenage Riot premiul pentru cea mai lame prestatie live la care am asistat vara asta. Si nu pe degeaba, i-am vazut si la Exit si mi-au lasat aceeasi impresie, de produs reciclat prost.
Deeeeci - de ce s-au reunit tocmai acum? I-a lovit criza si nu mai aveau bani de organizat proteste anti naziste? Nu stiu, dar tot ce pot sa spun este ca, daca esti o trupa care era uber cool prin anii 90 (s-au format in '92, daca tin bine minte) si te decizi sa scoti capul in lume dupa 10 ani de absenta (s-au despartit in 2001), ar fi cazul sa vii cu ceva material nou. Adica, nu doar 2, 3, 5 piese. Ceva nou. Acum 15 ani, sau ai o trupa formata din doi tipi (dintre care un negru care rapaie si un baiat frumusel cum era pe vremuri Alec Empire) plus o tipa cu machiaj harcore si hanorac, si care nu stiu decat sa alerge pe scena, sa urle agresiv in microfoane (cu o mie de efecte pe voce oricum), si sa mai apese pe cate un buton din cand in cand - era cool. Hei, Genius au facut-o :) fara negru, mai neaos asa, dar au respectat reteta destul de fidel.
Dar azi, toata ameteala asta este un no-no categoric. Atari Teenage Riot cap de afis? Double no no. Si sa ne intelegem - nu am nimic cu muzica lor. Sunt convinsa ca au inca multi fani, ceea ce e ok, fiecare cu ce-i place. E vorba doar de ceea ce le ofera platitorilor de bilet cand urca pe scena. Sau poate au impresia ca oamenii inca mai cumpara albume, si nu-si bat capul?
In rest, trebuie sa-i ascultati pe baietii astia, in caz ca n-ati facut-o deja:
Si inca o dilema am: am impresia ca mersul in carje e un fel de trend prin Londra zilele astea. Nu stiu daca fetele pe care le-am vazut au venit cu ele din respect pentru Blaine Harrison de la Mystery Jets (care nu prea poate merge fara carje), sau doar for the fun of it, dar cand le suna telefonul incepeau sa le tarasca dupa ele ca pe niste valize goale, fara sa dea semne ca ar avea probleme la mers sau ca le-ar durea ceva. Iar cand stickerele de pe carje se asorteaza cu hainele... ma intreb si eu :)
Happening artistic
Mai multe poze aici.
Comentarii