Treceți la conținutul principal

Cum s-o arzi filosofic fara medicamente

De vreo doi ani incoace ma tot plang ca vreau o gripa. Bine, nu o gripa, e suficienta si o raceala. Pentru ca atunci cand muncesti in doua locuri si tragi de doua facultati (toate in acelasi timp, sa ne intelegem), o gripa care sa te puna la pat este singurul pretext valabil pentru a o arde in pat toata ziua, uitandu-te la seriale cu doctori sau la filme asiatice dubioase. Valabil pentru tine, nu pentru ceilalti. Pentru ca muncesti pentru tine, nu pentru ei.

Ei bine, dorinta mi s-a indeplinit de cateva ori. Niciodata suficient de mult incat sa sperii lumea, dar suficient cat sa trag de cateva ore in plus de somn.

Doar ca acum, Birmingham, am incasat-o in sfarsit pe merit. Intr-o tara a carei principala politica in materie de sanatate pare sa fie: nu moare, nu ii dai medicamente. Cu gatul cat o minge de fotbal, dupa doua nopti nedormite si doua zile in care m-am hranit printr-un pai, am primit, in sfarsit o reteta anemica pe care aparea, cu litere scolaresti, cuvantul magic Ampicilina. Si am fost norocoasa. Steven a facut febra toata saptamana, numai ca sa afle azi de la o asistenta ca "e normal sa faci febra in perioada asta".

***

Pub. La pranz pentru curly fries (niste chestii cu gust de snacks-uri de-alea imputite, gen Krax, care produc dependenta); dupa-amiaza pentru o bere, un quiz si o bila; seara doar pentru bere si pipa (ma rog, pentru est-europenii aia barbari cu astfel de indeletniciri necivilizate, pentru care merita sa fie exilati afara, la 10 grade).

Si da, am fost si la scoala si am pus si Brum-ul la cale (deocamdata nu zice mare lucru, dar pregatiti-va de ziua in care va zgudui blogosfera englezeasca si ma va propulsa direct in randul geniilor malefice care au reusit sa cucereasca lumea fara ca lumea sa isi dea seama, adica langa Pinky si Stewie).

***

Cand ai prea mult timp liber, o arzi filosofic. E un fapt dovedit. Filosofia duce la depresii. Pentru asta sunt recunoscatoare durerilor mele de gat ca m-au atacat nemilos taman de vineri pana duminica, atunci cand o iau razna de obicei, filosofic vorbind, desigur.

***

Pe viitor, doua Ioane mai inteligente si artiste decat in vagauna asta pot si gasite aici si aici si in inca doua locuri pe care nu le-am botezat inca. Ochiul magic deja functioneaza, si saptamana viitoare va primi materiale noi, pentru ca luni am o sedinta foto in studio (oh, the pain, the horror) si candva in viitorul apropiat o sa produc niste materiale pentru Spaghetti Junction.

***

E un record cum reusesc sa fac atatea lucruri si sa nu fac nimic cu adevarat. Cati oameni din lume au ocazia sa faca asta timp de un an? Ca de stat de pomana poate sa stea oricine.

***

Melodia saptamanii (da, stiu, e fumata treaba, dar aci nu tre sa fiu trendi, eul meu virtual se strofoaca destul in directia asta in restul timpului):

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

The Times They Are a-Changin'

Ca toată lumea care, în prima săptămână din ianuarie, manâncă sănătos, aleargă, citește, începe un caiet nou la matematică și scrie frumos pe prima pagină, nici eu nu m-am putut abține să nu iau 534 de decizii în urma cărora o să fiu în sfârșit omul perfect. E ceva la luna ianuarie care te face să crezi că ai primit o nouă șansă de a te pune la punct cu diverse lucruri, la fel cum luna decembrie îți permite lejer sentimentul că oricum n-are sens să-ți mai bați capul, că oricum se termină anul. Ca și cum următorul ianuarie ar fi așa, undeva pe alt plan existențial.

În fine, teoria mea e că înainte de a te gândi la ce vrei e sănătos să faci întâi un pas înapoi. Să vezi ce ai învățat din lucrurile prin care ai trecut. Asta am făcut și noi la studio, ne-am pus la masă în ultima zi de lucru din decembrie și am făcut o listă cu ce-am făcut bine și ce-am făcut prost în 2012, ca să ne dăm seama ce e cazul să schimbăm (sau nu) în 2013.

Partea interesanta e ca a fost mai simplu la studio, ca s…

Viata inainte si dupa potaie sau ce-mi mai trece prin cap cand scot cainele pe vreme rea

Imi trag costumul de schi pe mine, inchid bine toate fermoarele, imi infasor un fular in jurul gatului si imi indes un fes pe cap. Inculpatul e deja la usa, nici n-apuc sa deschid bine ca e deja in fata lifului. De bucurie ca iesim afara, da doua-trei ture de palier, le bubuie vecinilor in usi cu coada (tot astept sa scoatem pe cineva afara din casa prin metoda asta, dar cred ca s-au invatat deja) si incearca sa-mi foloseasca manusile pe post de jucarie de ros.
Jos, in fata blocului, imi dau seama ca nici nu pot sa deschid ochii de viscol. Uitandu-ma numai inspre bocanci, plecam la plimbare pe langa gardul cimitirului Ghencea, in urletele cainilor aciuati pe terenul Statului Major de vizavi, el scapat din pusca, eu intr-un echilibru precar, cu ochii mijiti si sperand sa nu dau cu curul de pamant sau sa intru cu capul in vreun stalp, injurand de toti sfintii si gandindu-ma aleatoriu la toate celelalte lucruri care s-au schimbat in viata mea de cand am potaie. Pe langa, evident, aratu…

Din gândurile aleatorii ale unui fotograf, despre viaţă, lume, univers şi... DA FUCK? De acolo tragem concertul ăsta???

Partea întâi
Dragă organizatorule de evenimente. Fotograful e prietenul tău. Fotograful de concert nu e un paparazzi sucit care, odată ce are voie să se mişte liber cu aparatul de gât prin perimetrul festivalului, o să caute să pozeze cele mai urâte chestii peste care se nimereşte să dea. N-o să pozeze interioare de toalete ecologice, nici saci de gunoi supraplini. Pentru că el nu vine la un festival sau concert ca să facă poze urâte.
Fotograful de concert vrea să surprindă atmosfera, oamenii, vibe-ul locului. Vrea să prindă costumaţii ciudate, freze ciudate, oameni care fac chestii fun şi mişto. Vrea să surprindă artiştii de pe scenă în cele mai interesante ipostaze şi vrea sa stea cât mai aproape de scenă pentru a face treaba asta, pentru că din public, în timp ce-şi ia coate-n gură şi m*i de la plătitorii de bilet pe care îi deranjează, s-ar putea să nu reuşească să-şi facă meseria aşa cum trebuie.
Nu vrea să stea în faţă pentru că se crede jmecher şi pretinde tratament special, nic…