Uncle Jebediah's Magic Cart

Despre recenzii and what not

2012-01-08T20:57:00.004+02:00

RECÉNZIE s. f. scurtă prezentare cu caracter critic apreciativ a unei lucrări literare sau științifice, a unui spectacol, a unui concert, a unor opere de artă plastică etc. (< germ. Rezension, it. recensione) (de aici) De curând, mi-am amintit cât de aiurea poate să fie pe internet dialogul dintre un autor și cititori, cât de mult din intențiile fiecăruia se pot pierde pe drum și

Ce-am citit anul trecut și ce (n-)o să fac anul ăsta

2012-01-07T20:09:00.000+02:00

Next Year by Foo Fighters on Grooveshark E pe o listă pe care o găsiți aici, adică pe Bookaholic. Mă uit la ea și nici eu nu știu cum am reușit, prin trenuri, avioane, troleul 69 și pe șestache, la birou, când lucram în Lisabona. Am avut o perioadă destul de lungă în care n-am prea avut timp și dispoziție să citesc, și credeam că, gata, the weird teen cu coșuri pe fața a murit și a tras după el

Tam-Tam-Tam!

2011-11-26T13:50:00.001+02:00

Sau Tam Tam Fest, cel mai mare eveniment de care m-am ocupat până acum și care se întâmplă diseară. It's been a hell of a ride - multă lume, sinceră să fiu, chiar și eu, deși am mai făcut genul ăsta de evenimente, chiar dacă la scară mai mică, nu-și dă seama ce cantități industriale de muncă intră în așa ceva. În general evenimentele te pun să porți, pe rând, tot felul de pălării, de la aia de

All the single ladies have to eat

2011-10-24T19:56:00.001+03:00

And oh my, how time flies. E o chestie ciudată asta, cum unele luni trec mai repede ca altele. Și, mai ales, cum nici nu-ți dai seama când jumate din tot ceea ce-ți propui să faci ajunge pe lista lungă a lucrurilor pe care nu le vei face niciodată, dar pe care îți juri în fiecare zi că le vei face. Că am avut ce scrie, nu încape nicio îndoială. Voiam să povestesc despre eurotrip-ul nostru de la

Fim

2011-08-05T02:51:00.002+03:00

Bună seara, zic, cu ochii în puiul ăla fript pe care îl împacheta doamna într-o cutie de carton. Ea își termină treaba, și după vreo câteva secunde se uită la mine ușor amuzată. Bună seara! Pot să cumpăr și eu vreo două aripi? întreb, cu vocea tremurând de la cantitățile industriale de salivă care mi se rostogoleau prin gură. Ea mai aranjează niște cute pe la colțurile cutiei. Ridică o

Să ai timp să te gândești nu e totdeauna un lucru bun

2011-07-26T21:17:00.004+03:00

Azi am gândit mult. N-am mai făcut asta demult, de când mi-am dat seama că o iei mai rar razna dacă te gândești doar la următorul pas pe care îl ai de făcut, în loc să încerci să-ți imaginezi întregul dans. Numai că experiența asta din Portugalia m-a împins să descopăr, fără să vreau neapărat asta, mai multe lucruri despre mine pe care acum nu prea mai am cum să le uit. Once you've seen it, you

Super Bock Super Rock sau de ce uneori contează mai mult cine ascultă decât cine cântă

2011-07-18T17:07:00.006+03:00

Am intrat în casa, mi-am aruncat bagajele pe jos. Nu știam ce să fac mai întâi, să mănânc, să dorm sau să mă arunc în cada că să dau jos cele două degete de praf care mă făceau să arăt ca mașinile alea pe care scrie spalămă. Când m-am uitat în oglindă eram neagră, dar nu eram sigură dacă e de la soare sau e ca-n bancul cu tricoul cu Metallica. Era ora 6 dimineața și nu dormisem decât o oră, în

Teleportarea se invata

2011-07-12T02:21:00.014+03:00

Era demult un banc, ala cu Strul si rabinul, unde Strul se plange ca are casa prea mica si rabinul il pune sa-si mute toate animalele inauntru, si cand le scoate in sfarsit afara se mira de cat loc are in casa. Cam asa e viata mea, cum e casa lui Strul. Cand nu-i destul, cand e prea mult. Ma astept ori la tot, ori la nimic, si pendulez intre un optimism tampit si un cinism care ar face si un

2 chestii scurte cu carti si avioane

2011-06-25T16:34:00.009+03:00

Prima. De foarte multe ori va innebunesc cu posturi apropo de munca mea (adica UnkleJeb Events), insa pana acum inca n-am zis nimic de Bookaholic. Si ar cam fi cazul. Pentru ca e un blog de carte misto (speram noi, cele trei zane care se ocupa de proiect). Ei bine, de cand cu Bookaholic, am avut revelatia faptului ca trei sferturi din cultura mea literara e construita pe science fiction. De

10/18

2011-06-15T19:41:00.005+03:00

Adica ultimele 10 zile in 18 propozitii aleatorii, pentru ca despre orasul asta nu-s inca in stare sa scriu un text coerent. Am o biserica evanghelica pe strada, de unde se aud tot timpul cantece si batai din palme. O vecina de peste drum incearca de cand am venit sa invete Oda Bucuriei la fluier. Ieri, aproape i-a iesit, asa ca s-a apucat de altceva. Tramvaiul 28 este cel mai ineficient

Marile dileme ale micului promoter

2011-05-20T12:24:00.004+03:00

Azi am remarcat ca mi-a iesit si al doilea fir de par alb. Poate e un semn ca ar cam fi cazul sa mai impartasesc din intelepciunea mea, ca altfel isi gaseste ea metode de a iesi la suprafata. Sau poate e din cauza ultimelor weekend-uri. As zice ca mi-am primit botezul si ca fotograf de concert si ca organizator de evenimente. Mai concret: pana nu te ploua pana la piele si faci poze cu aparatul

Lambshade x 3

2011-05-11T17:42:00.001+03:00

Nu stiu ce faceti voi weekend-ul asta, dar Uncle Jebediah merge la concerte. De maine pana sambata. Pentru ca prietenii de la The Goodie Bag Company, in colaborare cu UnkleJeb Events (wink), va aduc zilele astea la Bucuresti formatia Lambshade, venita tocmai din Olanda. Un rock curat, o trupa ceva mai mainstream decat chestiile cu care v-am chinuit urechile pana acum. As putea sa va spun

Shuffle

2011-04-28T20:39:00.006+03:00

Am una din zilele alea care nu-s proaste de la sine, adica, nu te trezesti dimineata cu sentimentul ala "this is not a fine day for science", ci altii din jurul tau sunt responsabili de chestia asta. Si asta ma oftica. Cred ca e ok ca tu sa fii responsabil cand ai o zi de rahat. Pentru ca ai fost prost. Pentru ca nu te-a dus capul. Se intampla. Dar cand altii se ocupa de asta, nici macar

Nostalgii si Game of Thrones

2011-04-15T00:47:00.006+03:00

De George R. R. Martin am auzit prima oara pe la 12 ani, cand unchi-miu mi-a pus o sacosa cu carti in brate si mi-a zis Daca iti place science fiction-ul, citeste-le pe astea, si vorbim dupa. Am citit Peregrinarile lui Tuf si Zburatorii noptii (dupa care s-a facut si un film foarte prost) si de atunci Martin a ramas mereu in mintea mea ca unul din autorii mei preferati, desi dupa aia nu m-am mai

De ce imi place mie la cinema

2011-04-10T22:39:00.008+03:00

Cu toate ca in problema drepturilor de autor eu ma situez de partea hipiotilor din Silicon Valley si ma am bine cu piratii din golf, mersul la film e ceva ce-as face in fiecare zi, daca as avea timp si, mai ales, bani. Indiferent de film. Am vazut Clash of the Titans in 3D. Am vazut Prince or Persia. Am vazut The Golden Compass (desi recunosc, la ala am fost tentata serios sa plec pe la jumate,

Poezie de ilie. A 7-a generatie*

2011-04-08T18:46:00.004+03:00

In seara asta mi-am uitat cartea la birou. Cartea pe care o car dupa mine, ca sa pot sa citesc in toate momentele moarte ale zilei, in special in autobuz. Sigur ca intr-o lume ideala n-as citi in autobuz. Dar intr-o lume ideala as avea timp sa citesc oriunde altundeva. In lumea in care traiesc, nu e cazul. Daca m-as duce mai des la dentist, as citi in sala de asteptare. Dar nici asta nu fac, din

Dangerous Minds Radio Hour si alte muzici obscure

2011-03-29T02:06:00.002+03:00

Nu stiu exact ce ascult acum, ca vine de la radio (via Lauren Laverne pe BBC 6) dar e o chestie tribala si funky care vine dupa cate se pare din Kenya. E a nustiucata oara de cand o ascult si niciodata nu retin decat ca sunt la Moshi Moshi Records, si cand intru la ei pe site mi se face brusc lene sa iau toate formatiile la rand sa vad care e din Kenya. Partea buna e ca sunt convinsa ca o sa o

Billy Corgan stie

2011-02-28T00:24:00.005+02:00

Exista putine chestii de care as putea sa spun ca sunt mai mandra decat de decizia de a pune pentru prima data mana pe o chitara. Aveam 16 ani si m-am facut ospatarita pentru vreo doua luni in vacanta de vara ca sa strang banii. Toata lumea mi-a spus ca o cumpar degeaba: ca o sa incerc sa cant la ea, n-o sa-mi iasa si o sa o s-o abandonez pe undeva prin casa, inca un obiect de care sa te

Din lipsa de copac

2011-02-25T00:41:00.004+02:00

Nu stiu de ce, dar zilele asta mi-a tot venit in cap amintirea unui moment cand citeam destul de mult intr-un copac de la bunica-mea. Stiu ca am citit acolo Pianul Mecanic a lui Vonnegut si Paralela Enigma de Anania si Barbulescu (asta a trebuit sa o caut, chiar nu mai stiam cum se cheama). Era un mar nu foarte inalt - oricum eram complet netalentata la catarat in copaci - al treilea din sirul de

Bowie's Anatomy

2011-02-23T23:42:00.008+02:00

Prima chestie care mi-a venit in minte dupa ce am vazut The Man Who Fell to Earth a fost ca e un fel de The Wall al lui Bowie, doar ca ceva mai subtil. Si fara soundtrack. Dupa aia mi-am tras una dupa cap – e clar ca n-ai niste puncte de reper prea sanatoase cand ajungi sa aplici unui astfel de film eticheta de subtil. Dar, surprinzator, printre bombardamentele cu tzatze, fofoloance imblanite si

Take It Easy Hospital live – tigara de dupa

2011-02-13T23:06:00.004+02:00

Cateodata timizi, rezervati, precauti, altadata potentiale personaje principale intr-o reinterpretare a basmului cu printesa si bobul de mazare, Ash si Negar au satisfacut vineri curiozitatea multor oameni care voiau sa stie cum e cu pisicile persane si cu fuga lor de pe taramul unde muzica a devenit (…) in mod eronat, un instrument de lupta impotriva imperialismului vestic (via interviul pentru

Cum vreau sa fiu la 81 de ani

2011-02-02T20:52:00.004+02:00

Azi noapte am stins lumina ascultand interviul asta - Ursula K. Le Guin la BBC. Jumatate de ora in care se vorbeste despre diferenta dintre sci fi si SF si dintre hard SF si soft SF, despre un indian care a locuit intr-un muzeu de antropologie si despre taoism. Toate povestite calm, de o voce cu un timbru cald, numai bun de spus povesti. Vocea aia are rabdarea varstei: Ursula K. Le Guin are 81

Doua cu Take It Easy Hospital

2011-01-25T15:53:00.001+02:00

Adica doua vesti am pentru voi: 1. Joi, 3 februarie, adica saptamana viitoare, in Control, ora 20, avem proiectie No One Knows About Persian Cats. Intrare moca. Ca sa vedeti cam care e treaba cu Take It Easy Hospital si sa intelegeti de ce e musai sa fiti la concert pe 11 februarie. La ora 9. Pica intr-o vineri. 2. In deschidere la Take It Easy Hospital veti avea ocazia sa ii vedeti pe

Fericirea Omului Invizibil

2011-01-24T23:57:00.006+02:00

Intotdeauna mi-am imaginat ca Omul Invizibil e fericit. Pentru ca vede tot ceea ce altii nu vad, observa fara a fi observat, traieste prin altii. Cand am citit romanul lui Wells, mi-a dat impresia unei povesti moralizatoare pe care nu eram inca pregatita sa o inteleg, sau macar sa o accept. Inca mai cred ca Omul Invizibil putea sa fie fericit. Atata timp cat accepta ca fericirea lui era diferita

Prieteni imaginari de toate felurile

2011-01-22T12:25:00.007+02:00

1. If you've seen one consumer electronics show, you've seen them all. (de aici) Pentru ca in ultimele luni tot am impresia ca viata mea seamana cu un film indie cu coloana sonora de, sa zicem, Broken Social Scene ca Half Nelson, sau Rachel Getting Married sau orice altceva in spiritul asta realist si deprimant, in care salvarea nu vine de fapt niciodata, dar stii ca nu strica s-o astepti, in

Zbor deasupra unui cuib de peruși

2010-12-22T17:51:00.009+02:00

Asta e povestea mea de Crăciun pentru voi. De fapt era, pana am aflat ca a castigat concursul Decat o Revista, deci la un moment dat o veti putea citi acolo. Nu va impacientati, vine si un link, mai incolo.

Babylon 5. Nu ma intrebati de ce

2010-12-21T13:33:00.007+02:00

Atentie! Post lung si probabil vag interesant doar pentru vreo doi cititori. Deci, nimic serios. In primul rand, mie intotdeauna mi-au placut povestile. Indiferent ca a fost vorba de Nils Holgersson sau de romanele lui Dumas sau de kilele de sci fi pe care le ingurgitam in liceu in loc sa citesc Ion si Morometii. N-am fost niciodata un fan al realismului, nici in literatura, nici in film, iar

My back yard is the size of this cafeteria

2010-11-28T10:00:00.012+02:00

Cine ar vrea sa sa intoarca in Zimbabwe? La Robert Mugabe, la inflatia de 11 milioane la suta si la bancnota de 100 de trilioane de dolari? Romania a trebuit sa taie patru zerouri - in 2009, Zimbabwe a taiat 12, fiindca daca nu faceau asta, trebuiau sa inceapa sa-si faca piata cu puterile lui 10. Si totusi, exista oameni care vor sa se intoarca in Zimbabwe. Hilda, contabila mea, este unul din

Interpol live. Ma rog, in general

2010-11-27T01:02:00.037+02:00

Oh, Interpol. What a love-hate relationship we have. Iar in seara asta, din pacate, a fost cam pe modul hate, mai putin cele 3 minute si ceva cat a durat Untitled, pe care chiar nu ma asteptam sa o cante. Mai ales la bis, cand in sfarsit lumea se mai rarefiase si puteai sa te misti putin stanga-dreapta. De fapt, trupa a avut o mica parte din vina pentru faptul ca m-am enervat pana la punctul la

Pisicile persane live @ Control

2010-11-26T15:01:00.002+02:00

Adica formatia Take It Easy Hospital, din Iran. O trupa a carei muzica, indiferent daca va place sau nu, este valoroasa prin simplul fapt ca n-ar fi existat fara o serie de sacrificii din partea lor. Pentru ca, indiferent cat de greu se traieste in Ro, pentru noi e foarte simplu sa ne apucam de cantat - nu ne trebuie permise si, mai ales, nu o sa facem puscarie pentru ca avem chef sa lalaim trei

UnkleJeb Events - alive & kicking

2010-11-14T21:05:00.008+02:00

O chestie pe care as fi vrut s-o scriu pe la inceputul saptamanii, dar de care n-am avut timp. Lame excuse. Dar hei, mai bine mai tarziu decat niciodata. Imi amintesc de sentimentul ala pe care il aveam cand eram mica dupa Craciun, cand imi dadeam seama ca trebuie sa astept un an intreg pana la urmatorul. Cam asa am crezut ca o sa ma simt saptamana trecuta, dupa concert. Pentru ca am muncit

Filosofia Myspace-transcendentala

2010-10-29T19:33:00.009+03:00

Nu stiu daca e din cauza felului meu de a fi, a varstei sau a faptului ca am crescut cu internetul in brate, dar intotdeauna mi se pare amuzant felul in care unii oameni de peste 40 si ceva de ani iau in serios tot felul de chestii de pe Twitter, FB si in general de pe Internet. Cum iau toate reply-urile, comment-urile sau alte tipuri de feedback ca pe niste chestii personale si cu care chiar

Svenja, Romania si distanta

2010-10-27T20:04:00.012+03:00

Suntem o generatie de migratori. Mi-a luat mult sa inteleg asta, am crezut ca e doar un motor care ma impinge pe mine, ca poate fug eu de ceva. Dar e suficient sa ma uit in jur – stiu extrem de putini oameni pentru care Romania e suficienta, care n-au plecat sau nu planuiesc sa plece pe undeva, macar o vreme. Unii nu vor sa se mute pentru cateva luni, un an, doi, sau pentru totdeaua, ci doar

Goin' Home, via Paris

2010-10-24T01:55:00.008+03:00

Ieri mi-am luat un vinyl. N-am la ce sa-l ascult, dar l-am luat pentru ca am apucat sa-l ascult intr-un magazin mic de jazz peste care am dat accidental in peregrinarile mele prin Paris din utimele zece zile. Nu stiu daca o sa am vreodata pickup (vorba aia, bine ca mi-am luat potcoavele, ca e si calul pe aproape), dar Goin’Home o sa fie mereu pentru mine soundtrack-ul unui oras care m-a lasat cu

Pentru ca nu mai citesc. Si-mi pare rau de asta

2010-10-11T18:00:00.003+03:00

Acum cateva luni am facut o lucrare despre asa-numitul "long form music journalism". A inceput ca o serie de articole pe blogul foto (niste bla bla intr-o vreme in care nu prea aveam timp sa fac poze) si s-a transformat in cele din urma intr-o lucrare academica scrisa in stilul meu jurnalistic subiectiv vinovat pentru faptul ca a trebuit sa imi rescriu de doua ori lucrarea de licenta anul trecut

Networking-ul pica prost pe stomacul gol

2010-10-05T20:54:00.003+03:00

Pe ideea ca "your network is your net worth", aseara am participat din nou la un eveniment de networking pentru companii organizat la BSPA (ceea ce a insemnat ca am fost unul dintre putinii norocosi care nu a trebuit sa isi care toate lucrurile de pus la stand dintr-o parte in alta a orasului, pentru ca biroul meu era la vreo zece metri departare de toata distractia). Nu-s un mare fan al

Din nou despre Doll and The Kicks @ Control

2010-10-01T20:10:00.003+03:00

Pentru ca evenimentul se apropie si era cazul sa anuntam si trupa de deschidere, aka Bernays Propaganda, din Macedonia. Mai multe informatii despre ei puteti afla de aici si pe la partenerii nostri media (pe care ii gasiti tot acolo). Pana una alta sa ascultam ceva de la baietii astia: Si de la Doll and the Kicks, daca tot am adus vorba, poate ati uitat, sau n-ati apucat sa ascultati:

My So-Called* 20-Somethings**

2010-09-21T01:32:00.003+03:00

Things they do look awful cold I hope I die before I get old Imi amintesc de o vreme, acum ceva ani, cand aveam doua probleme mari pe cap: daca ma place Popescu de la B*** si cum o sa fie cand o sa fiu mare, si o sa trebuiasca sa iau in fiecare zi decizii importante cu usurinta cu care atunci hotaram despre ce o sa scriu in revista liceului sau daca ies in oras vineri seara sau ma duc la

Atentie la filistini

2010-09-07T17:07:00.004+03:00

In sfarsit a venit toamna. Adica, vara de fapt pentru mine s-a terminat prin iulie, dar de atunci pana acum n-a fost toamna, a fost asa, un fel de purgatoriu al anotimpurilor, un sezon nedefinibil si la care am tot incercat sa nu ma gandesc pentru ca imi producea scurtcircuite in cap. E ca si cum te-ai holba la o rosie despre care toata lumea ti-ar zice ca nu e rosie, ca e altceva. Dar nici rosia

Funny working

2010-08-30T09:05:00.005+03:00

Nimic serios. Pentru ca sunt intr-un moment de funny working (adica trimit si raspund la mailuri de azi dimineata, caut chestii pe net care imi imaginez ca imi vor fi utile si am impresia ca sunt super eficienta cand de fapt nu fac nimic cu adevarat), am decis ca mai bine nu-mi pierd vremea deplasandu-ma pana la birou. In plus, azi dimineata turna cu galeata. De fapt, in fiecare zi ploua, iar

Americana is the new pink

2010-08-17T19:34:00.002+03:00

La inceput am crezut ca e doar vreun trend asa, de Birmingham. Mai de la tara, ma intelegeti. Ajuns si la BBC acum vreun an, ca na, e radio public, pentru toate gusturile, printr-un cantecel trist si parca prea folk pentru gustul meu, si anume The Cave de la Mumford & Sons. Cu niste armonii de voci care i-ar fi facut invidiosi si pe Bee Gees, banjos, chitari acustice, contrabas, ceva iz de gospel

Some scary shit / some funky shit

2010-08-04T19:32:00.004+03:00

Scary shit, adica asta si mai ales asta. Imi povestea ieri cineva de la facultate despre niste jurnalisti freelanceri care organizeaza frecvent evenimente prin care se promoveaza pe sine. Un fel de Notice me! I have free tea and refreshments! Ea mi-a zis ca i se pare o idee originala. Eu i-am spus ca e o forma de disperare. Sunt alea doua degete pe care se chinuie sa le mai tina la suprafata un

Sfarsit de vara cu sarbi, muzici si-un cort

2010-07-26T17:27:00.001+03:00

Azi dimineata, pe strada, un nene cu ochelari patrati si dinti ca-n pozele de pe pachetele de tigari: Let me ask you a question. Ok. Imi dau castile jos din urechi. Do you believe in God? Mi-a impins un flyer in mana. M-am simtit ca si cum mi-ar fi dat sa beau lapte stricat. Oh, come on. A fost tot ce-am putut sa spun. Nu inteleg de ce Anglia e plina de predicatori de-astia nebuni. Numai

Sonisphere, un balon de sapun si gata, s-a stricat jucaria

2010-06-29T11:31:00.009+03:00

Nu stiu de ce, dar dintre toate chestiile pe care sunt obisnuita sa le fac vara si care care-mi vor lipsi anul asta, dupa ce ma intorc in UK (ceea ce se va intampla peste vreo 3 saptamani, via Belgrad), insula si festivalurile sunt pe primul loc. Nu stiu la cate festivaluri o sa ma duc acolo, inca astept tot felul de vesti apropo de chestia asta, dar chiar daca ajung pe la V Festival/Bestival/

Euro trip UK - Ro, partea a 3a

2010-06-22T23:25:00.002+03:00

Nu, in caz ca va intrebati, nu exista partile 1 si 2. M-am hotarat sa fac ca George Lucas si sa incep cu partea a treia :) Pentru ca e a treia oara cand mergem cu masina din Marea Britanie pana in Romania. Prima data am fost in decembrie 2008, cand am facut revelionul la Londra, si a doua oara asta vara, cand am mers ca U2 la concert, tot in Londra. Diferenta e ca fiecare dintre calatoriile

Elvis has left the building

2010-06-22T20:37:00.002+03:00

Oh, how time flies. Parca ieri imi taram cu tata trolerele prin campus intreband in stanga si-n dreapta in ce directie e Oscott Gardens. Si ma intalneam cu colegul Dan Cevaceva, care mi-a aratat cum se descuie usile si nu am mai vorbit niciodata de atunci. Cand am mancat prima oara curly fries la Hare of the Dog, the ultimate bodega. Cand am fost la A-HA la concert, unde mi-a venit cea mai

Confesiunile unei ucigase de balene (4) - Despre potai si bichoni

2010-06-16T16:13:00.003+03:00

Zilele astea am tot trecut prin niste momente care m-au facut sa ma simt ca o potaie tomberonista in mijlocul unei expozitii de caini de rasa. Si prin asta nu vreau sa spun decat ca am asa o senzatie ca de civilizatiile astea evoluate din vest o sa se aleaga praful cu mult timp inainte ca est-europenii, chinezii si gandacii sa-si reimparta planeta pentru ca restul lumii a disparut, nu de vreo

Greu de ucis: Sigur Ros vs mr Luke

2010-06-11T01:44:00.005+03:00

Doar ce-am descoperit chestia asta, probabil la vremea ei o fi circulat pe net, asa ca daca ati vazut-o acum trei ani, ma scuzati. Pentru mine a fost educativa, desi mi-a fost greu sa ma uit pana la sfarsit. La un moment dat simteam jena omului de parca as fi fost de fata. Serios, interviul asta produce disconfort. Si pentru cine o sa sara de cur in sus si sa arunce cu rosii in baiatu cu

Fuga, fuga, prin porumb

2010-06-05T02:29:00.003+03:00

Primul club in care am mers vreodata in Bucuresti a fost Utopia. Imi amintesc si acum ca eram cu fostii mei colegi de trupa si mi-am comandat un whiskey cu Cola, intr-o tentativa esuata de a parea macar de varsta pe care o am acum, nu de aia pe care o aveam atunci. Eram innebunita dupa concertele alea mici, de club, si ma duceam la intamplare, la orice trupa nimeream, pana am ajuns sa le stiu pe

Internul din iad si angajatorul din mamaliga

2010-05-18T02:30:00.006+03:00

Am inceput articolul asta de trei ori. Prima data am plecat de la ideea ca statutul unui intern intr-o companie este, prin partea asta a lumii, o chestie foarte bine definita. Era prea general. A doua oara am incercat sa explic ca eu habar nu am ce e ala internship, pentru ca atunci cand nu aveam experienta am muncit pe moca din simpla fericire de a sti ca sunt publicata, niciodata motivata de

Dileme existentiale

2010-05-15T10:13:00.004+03:00

Nimic serios. Deci da. Am vazut si ultimul episod din ER. L-am tot amanat vreo doua saptamani, cum am facut si cu ultimele episoade din X-Files. Nu-mi plac finalurile serialelor, cand se termina ma simt ca si cum as afla ca ciocolata mea preferata nu se mai fabrica, asa ca prefer sa o tin pe ultima in frigider pana mai are putin si expira si dupa aia o mananc cu nostalgie si tristete fata de

Inspirationalul de joi

2010-05-13T03:20:00.005+03:00

Bineinteles ca, dupa luni si luni de reflectie si meditatie, 15 sezoane din ER (minus ultimul episod, ii dedic un post special cand il vad) si multa scoala – culmea, fara sa ma duc la cursuri, ca n-am decat niste tutoriale anemice - nu m-am putut abtine. M-am intors la regimul meu de viata preferat, pe reteta blestemat ceasul - trezit - lucrat - dormit in autobuz - lucrat pe genunchi in masina -

Confesiunile unei ucigase de balene (III)

2010-05-05T01:08:00.004+03:00

My boxer shorts have my name and it says Raymond.* Intotdeauna mi s-a parut fascinant aici felul in care lumea nu se cearta. Ai o problema cu cineva? Te duci si ii zici, extrem de politicos, ce problema ai. Poti sa fii sarcastic, se accepta. Dar nu agresiv, chiar dacaiti vine sa-i scoti ochii aluia si sa-i infigi intr-un pix in semn de victorie. Eu n-am fost niciodata o persoana prea agresiva

Pauza publicitara

2010-04-28T03:30:00.000+03:00

In care fac reclama unor productii mai savante marca Unchiu Jebediah, pe subiectul long form (music) journalism si online vs. print: The narrative princess and the online ogre Part one: Long story short? Part two: The perfect match Part three: The paint job Why do people read online news?Si, in anticiparea zilei mele de nastere, sau daca pur si simplu aveti chef sa-mi faceti un cadou si nu

Englezii

2010-03-24T23:23:00.013+02:00

Iau de-a gata toate oportunitatile pe care le au. Ba mai mult, se plang in continuu si traiesc cu impresia ca totul li se cuvine. Cand sunt studenti, nu iau nimic in serios, viata li se pare o gluma si le e totuna daca ajung sa lucreze la Tesco sau Microsoft. Oricum facultatea ii impinge de la spate, si de foame nu mor, orice ar fi. De ce sa se oboseasca sa invete? Intr-o sala cu 16 oameni, la

In Wales cu Mick Edwards

2010-03-11T01:41:00.006+02:00

In uichendul asta am fost intr-un trip care mi-a amintit de vremurile bune, cand plecam in Grecia vineri seara la 6, doar cu harta in brate si costumul de baie sub scaunul de la masina. N-a fost nici pe departe atat de exotic, dar mi-am dat seama ca, desi Marea Britanie pare al dracului de stearsa si banala la prima vedere, daca stii unde sa te duci, dai peste tot felul de mici bijuterii ascunse

Where the Blues Come From

2010-03-10T18:00:00.014+02:00

De la Chris Rea, evident. Si stiu ca l-ati vazut deja in Ro si de o luna se tot scrie si se vorbeste despre el. Dar e muzica tineretii mele (adica aveam vreo 7-8 ani cand ai mei ascultau Espresso Logic si Auberge in masina) si unul dintre oamenii aia fara fata cu care am crescut. Pentru ca, pana acum cativa ani, nici n-am stiut cum arata. Asta desi albumele lui, pe casete, s-au demagnetizat de

I'm a rookie crime scene investigator

2010-02-28T01:25:00.008+02:00

Pentru ca era vineri dimineata, eram mahmura si ma simteam de parca ma lovise autobuzul, recunosc ca mi-a fost cam greu sa ma urnesc. Cred ca singurul motiv pentru care m-am dat jos din pat - si am citit cateva chestii prin feed reader ca sa ma trezesc, dar nu-mi amintesc decat un articol despre sobolanii din New York - a fost ca imi cumparasem deja bilet si 8 lire nu-s de aruncat pe aici. Dar

De ce n-am fost in pub aseara

2010-02-23T14:14:00.005+02:00

Pentru ca la intrare stateau postate doua gorile care ne-au cerut pasapoartele. Aveam toti permise de conducere sau buletine (ori echivalentele lor). Nici n-au vrut sa se uite. Pasaport sau act de identitate englezesc, altfel ne gasim alt loc de baut. Si uite asa am stat la intrare sase oameni (toti din UE sau din colonii) si am incercat sa le explicam ca daca putem sa trecem granita peste tot

Cum am schiat pe ploaie

2010-02-16T19:36:00.014+02:00

Nu ma intelegeti gresit. Nu sunt mare schioare. Ba chiar anul trecut, in Austria, m-am trantit in mijlocul partiei si am inceput sa urlu ca un drac pana a venit un nene sa ma intrebe daca nu vreau sa ma duca el cu masina pana jos. I-am zis ca da, mi-am urcat schiurile in portbagaj si mi-am jurat ca eu nu mai urc in varful muntelui decat ca sa admir peisajul. Numai ca atunci cand ii vezi pe toti

Confesiunile unei ucigase de balene (II)

2010-02-08T13:30:00.002+02:00

Şi dacă tot îmi spun păcatele până la capăt, trebuie să ştiţi că, pe lângă o ucigaşă de balene şi pinguini, sunt şi o legumă de canapea. Activitatea mea preferată: uitatul la seriale în timp ce beau Cola, mănânc floricele şi batoane de ciocolată. După o masă copioasă cu cartofi prajiţi şi muşchi afumat făcut în tigaie. Şi zău dacă am idee câte calorii au toate astea, deşi bănuiesc că numărul are

Confesiunile unei ucigaşe de balene (I)

2010-02-07T19:02:00.007+02:00

Când eram mică, tata avea o vorbă: Mă, ce-i cu toate luminile astea aprinse? Pentru mine şi frate-miu, factura la curent era ultima dintre grijile de pe lume, imediat după cine iese preşedinte şi dacă mai e sau nu Geani paznic la banca de la parter (asta era important, pentru că Geani ne dădea apă când ieşeam afară, ca să nu mai trebuiască să urcăm două etaje până în casă, şi ne lăsa să ne parcăm

The Room si alte revelatii personale

2010-02-05T18:17:00.008+02:00

Si uite asa m-am intors pe insulita asta unde, cand iese soarele, crezi ca o s-o iei razna ca aia din Caderea Noptii cand, v-ati prins, se face noapte. Am aterizat (de data asta fara probleme organizatorice) acum vreo 3 saptamani, ce-i drept. Dar - stiu, pare de necrezut - chiar am avut chestii de facut (iuhu!). Nu, nu mi-am facut o lista de scopuri marete pentru anul asta. De fapt, cred ca

Fuck you, Tarom & Alitalia

2009-12-18T12:58:00.006+02:00

N-am mai avut de mult un hatelist. Sincer, n-am prea avut de ce. Dupa trei ani de injurat secretarele de la facultate, vanzatoarele de la chioscurile de bilete, traficul din Bucuresti si cainii vagabonzi am ajus intr-o tara care, desi e departe de a fi perfecta, nu prea iti da motive sa iti smulgi parul din cap de zece ori pe zi si sa repeti Gusfraba pana ti se imbarliga limba in gura, numai ca

Inca un soldat cazut la datorie

2009-12-11T13:51:00.003+02:00

Nu, nu-mi incalc principiile. Dar se pare ca trebuie, pentru bunastarea mea academica, sa-mi arat dintii pe Twitter si pe Facebook, mai exact aici si aici. Gata, v-am spus. Acum pot sa ma tarasc inapoi la mine in pestera? Multumesc.

Identitate nationala si alte clisee

2009-12-04T19:22:00.008+02:00

Se spun multe povesti despre romanii plecati din tara. Nu neaparat cat timp sunt plecati, ci mai ales dupa ce se intorc. In general, lumea e de parere ca s-au schimbat in rau. Orice lapsus e interpretat ca flatulenta intelectuala („Pfff, nici n-a plecat bine, ca deja si-a uitat limba!”). Shimbarile de gusturi - la mancare, la haine sau la muzica - sunt interpretate drept snobisme de emigrant („

In sfarsit am vazut cladirea din poza

2009-11-17T13:48:00.006+02:00

Tot uichendul asta ne-am dat si noi cu barca prin Cambridge. Ma rog, nu la propriu, ca ne costa 18 lire pe ora, 24 daca voiam si gondolier. Desi la prima vedere le-as fi bagat in aceeasi oala, Cambridge e complet diferit de Oxford. In Oxford sunt atatea cladiri istorice in centru, toate impunatoare, apasatoare, si in acelasi timp inghesuite unele in altele de parca au fost asezate special ca sa

La Stonehenge e program ca la primarie

2009-11-17T10:16:00.003+02:00

Vineri, ne-am decis. Urma sa simtim, in sfarsit, energiile cosmice direct de la Stonehenge. Nu conta ca turna cu galeata, ca batea un vant de simteam cum se duce masina pe contrasens. Ca era un frig de nici pe un pechinez de-ala urat nu l-ai fi dat afara. Stonhenge era in program de mult timp, asa ca ne-am urcat in masina si da-i. Si dupa trei ore de condus (ce-i drept, prin sate si drumuri

Alice in Chains 2009 - grunge cu freza afro

2009-11-15T22:35:00.014+02:00

Asta primavara, pe cand imi planuiam eu viitorul harnica precum furnica, gandindu-ma ca in ultimii doi ani prea am cantat si am petrecut (ca greierele, v-ati prins, da?), am ales sa plec in Marea Britanie pentru foarte multe motive plicticoase, pe care nu le insir acum, ca nu despre asta e vorba in postul asta. Si totusi, dintre toate chestiile pe care le asteptam aici, cea care m-a bucurat cel

MBS sau Povestea unei verze

2009-11-04T20:33:00.007+02:00

A inceput cu un pilaf cu legume. Juma' de cana de orez, niste ardei, ciuperci si morcovi. Orezul s-a fiert prea mult, ardeii cam trosneau in dinti, numai ciupercile erau perfecte, dar na, asa-s ciupercile, sunt perfecte orice le-ai face. Iar stomacul meu - nenorocit de cantitatile monstruoase de sos la borcan/conserve/semipreparate facute la cuptorul cu microunde, paste (mancarea de baza a

A-ha. Deci asta era

2009-11-03T21:19:00.017+02:00

Da, zvonurile sunt adevarate. Aseara m-am dus sa vad A-ha, o formatie la care media de varsta a fost undeva pe la 30-40 de ani (daca nu le pun la socoteala pe norvegienele hiperactive din spatele meu, care latrau, mieunau, faceau ca indienii, si nu pareau a avea mai mult de 20 de ani). Si a fost unul dintre cele mai tari concerte la care am fost pana acum. Pentru ca ma asteptam sa vad o formatie

Fckin' Twitter

2009-10-22T17:11:00.015+03:00

Ieri l-am formatat pe Nepotu. De doua ori. Pentru cine nu stie, adica niciunul dintre cei cinci (cinci sunteti? parca asa am vazut in Analytics) cititori ai aberatiilor mele pseudointelectuale, Nepotu e laptopul meu. Il cheama asa pentru ca e al doilea laptop care a intrat vreodata in posesia mea, primul purtand numele sugestiv de Tataie. Si categoric nu pentru ca era var primar cu vreun

Cum s-o arzi filosofic fara medicamente

2009-10-13T23:11:00.004+03:00

De vreo doi ani incoace ma tot plang ca vreau o gripa. Bine, nu o gripa, e suficienta si o raceala. Pentru ca atunci cand muncesti in doua locuri si tragi de doua facultati (toate in acelasi timp, sa ne intelegem), o gripa care sa te puna la pat este singurul pretext valabil pentru a o arde in pat toata ziua, uitandu-te la seriale cu doctori sau la filme asiatice dubioase. Valabil pentru tine, nu

Ma uraste femeile

2009-09-29T21:46:00.010+03:00

Deci oficial am renuntat sa imi mai fac prietene fete. Nu merge si pace. Nu stiu care e treaba, ca doar avem toate aceleasi dotari (ma rog, mai mari sau mai mici) si salivam dupa membrii aceleiasi rase triste (m-am gandit mult la continuarea frazei asteia, dar nu reusesc sa ii individualizez mai mult fara sa ii jignesc, si nu-i frumos din partea mea sa musc mana care face cinste atunci cand iesim

De ce e vremea proasta la englezi

2009-09-21T01:22:00.003+03:00

Stiu ce se spune despre vremea englezeasca, dar ziua in care am ajuns in Birmingham impreuna cu prietenii mei de categorie grea, Lamonza si Mirano, si tata, care planuise calatoria pana la ultimul detaliu, chiar a fost o zi urata. Grea. Innorata. Pentru ca am o pereche de parinti care ma iubesc suficient de mult incat sa-mi permita sa iau cu mine in valiza care a depasit cu vreo 5 kile greutatea

Today's hatelist: 'cartelele se vand la casa', 'vin imediat' si angajatii de la centrele de plotare care nu stiu sa dea dublu click

2009-03-26T20:46:00.014+02:00

Nimic nou, pana la urma, cred ca toata lumea deja a acceptat ca placuta/cartonul cu "cartelele se vand la casa" face parte din recuzita standard a vanzatoarelor de la metrou. Numai ca zilele astea am avut ghinionul sa nimeresc in mijlocul a trei case dintre care functiona numai una chiar cand un grup de studenti se decisesera ca e ziua perfecta pentru a-si face un abonament redus la metrou. De

Pictorial cu peste

2008-09-11T15:04:00.006+03:00

Im gone fishingI got me a line*Nothing I do is gonna make the differenceSo Im taking the timeAnd you aint never gonna be happyAnyhow, anywaySo Im gone fishingAnd Im going todayIm gone fishingSounds crazy I knowI know nothing about fishingBut just watch me goYou can waste a whole lifetimeTrying to beWhat you think is expected of youBut youll never be freeAnd when the time has comeI will look back

Acasă

2008-07-17T02:26:00.011+03:00

Copacii sunt nişte părinţi care îşi învaţă copiii să nu se joace pe stradă. Am crescut printre dealuri galbene şi uscate, tăiate de şosele încâlcite şi înfierbântate, dar iubesc câmpiile, fiindcă se aseamănă cu spaţiul, nu au limite, şi nici hopuri peste care să sari. Ele doar sunt, şi asta le ajunge. Când am plecat pentru prima oară de acasă mi-era frică de gândaci. Aveam

Fantasia

2007-07-19T00:58:00.011+03:00

Prolog:şi cel mai mic dintre cei mai mari viseazădoar că visele lui sunt alb-negruşi nu-i vina luică nici somnul nu îl poate cuprindeel suferănu pentru că nu se poate ridica pe vârfuri până la cerci pentru că ăia trebuie să îşi lase capul jospentru a-l privişi se strâmbăfiindcă lor nu le place să li se lipească de pantofca o gumă de mestecat fără gust1. căderea căderilorîn faţa oglinziiîmi

28 de minute

2007-07-19T00:16:00.008+03:00

Am fost rugat să aştept douăzeci şi opt de minute. După acest timp puteam în sfârşit să plec din gara aia blestemată, spre o destinaţie pe care încă nu o cunoşteam. Imediat ce am primit vestea, m-am aşezat din nou la locul meu pe bancă; nu eram nerăbdător. După ce aştepţi ere întregi fără să ştii exact ce anume şi dacă va veni vreodată, încă douăzeci şi opt de minute contează prea puţin. M-am

Doamna Lin

2007-07-19T00:11:00.007+03:00

- Incredibil cât de mult noroi este pe strada asta. De câte ori se topeşte zăpada devine aproape imposibil să mai ieşi din casă. Doamnă Lin, te rog, ai grijă pe unde calci, altfel va trebui să fac din nou curăţenie, şi doar abia am terminat. Alexis sări peste un lac în miniatură care se formase exact în mijlocul trotuarului şi se strâmbă nemulţumită. - Doamnă Lin, ai călcat în ea! Ţi-am zis să

Paharul cu apă

2007-07-18T23:56:00.006+03:00

Balansoarul scârţâia a bătrâneţe şi a moarte pe veranda galbenă, dar nu era nimeni în el. Nici bătrânul, nici nevasta lui, nici măcar pisica nu puteau suporta căldura apăsătoare, în ciuda vântului uscat care făcea frunzele plopilor de pe marginea drumului să se lovească între ele cu zgomotul unei ploi răcoritoare, dar inexistente. În casă, bătrânii se închideau amândoi pe întuneric, cu